toți ai casei plănuiau

purtam o cămașă gianni versace
de la second
era o căldură microbiană

pe terasa cu vedere la turla bisericii
cu tabla zincată luminând orașul
cu turla ca o antenă wireless
la care ne conectam intermitent
funcție de distanță
toți ai casei plănuiau să treacă de la amoralitate
la imoralitate
era singura cale ce se întrezărea
era singurul loc unde adia o umbră suspectă, nefastă

eram descumpănit
nu, tu nu poți fi așa, a zis damiev
că tu ești cumpănă
inventasem expresia asta: marea cumpălinire
ori o găsisem undeva
naiba știe ce semnifica în capul nostru
tu o să mori cu ideile astea, a zis ovia
n-am furat, n-am mințit

încolo spre seară
o fată a zis eu m-am plicti
încolo spre seară
la intersecția aia
unul dintre noi s-a rătăcit

și brusc mi-am amintit de asta
tot ziceți despre om, tot ne spuneți despre valoarea omului
ce produce omul?
gunoi, a răspuns lectorul.

să o numim o pasăre uriaşă - Eliza Dumitrescu

● Eliza Dumitrescu
● Redactor istorie recentă
● Scriitoare
● Născută noiembrie 1977



O pasăre uriaşă îmi ciuguleşte din creier
privite din naveta spaţială discovery
aripile ei au conturul unei ţări est-europene
sunt emo
m-am ghemuit în unghiul dintre două blocuri comuniste
mă vizitează o ploşniţă
încearcă să mă consoleze
sunt emo am tricoul negru părul negru unghiile negre
am sângele creierul şi sinapsele negre
o pasăre îmi soarbe din creier
aripile ei uriaşe freamătă deasupra ca nişte graniţe incerte
ca harta unei ţări mici din estul europei
stau în unghiul făcut de două blocuri comuniste care încep să se prăbuşească peste mine
sunt emo
o pasăre suge din creierul meu
penele ei se colorează în negru
o pasăre suge din creierul meu imagini cu politicieni plângând zâmbind
sunt mai alb cu câteva sute de grame
o pasăre neagră îmi linge creierul
privită din naveta spaţială soyuz
pasărea seamănă cu o ţară neagră est europeană
stau ghemuit într-un câmp
printre ţevi ruginite şi rădăcini
printre rădăcini şi furnici
sunt alb şi pe câmpul ăsta vine băse pus la patru ace
se dă jos din lexus
se dă jos din duster
se dă jos de pe nava şcoală neptun
se dă jos din mazdă
se dă jos din ferrari
se dă jos din bemve
fracul lui flutură deasupra
eşti palid dragul meu zice
cravata şi mânecile lui flutură ca nişte aripi negre
creierul meu e o pasăre atât de neagră
cât o ţară mică din sud-estul europei
aici pe câmp vine băse şi-mi vorbeşte despre viitor
voi construi blocuri pe câmpul ăsta spune el
şi zâmbeşte emoţionat
uzine şi lanuri de porumb autostrăzi doar pentru tine
eu sunt palid şi îl ascult
pe câmpul ăsta ca un maidan postapocaliptic
voi face un parc de distracţii monumental
şi fracul lui flutură ca nişte aripi negre
la nesfârşit
în câmpul ăsta ca o mahala postistorică
voi construi
voi construi
voi construi
un canal până la tigru şi eufrat
zice băse şi-şi şterge ochii cu o hârtie de 500 de euro
la nesfârşit

Mai rămân, în speranţa că sufletul românilor încă nu şi-a dat demisia. În speranţa că oamenii acestei ţări nu au uitat că omul sfinţeşte locul. Că îşi mai amintesc că schimbarea există.


(preluare din jurnalul naţional- o prietenă. printre rânduri morţi. )

şi ceva care îi place elizei - the cure cu pornografie de calitate http://www.myspace.com/thecure/music/albums/pornography-8781340

reciclarea lui ego

Reciclarea lui Ego

săptămâna patimilor

© valentin nicolae

ieri a trecut damiev pe la mine
avea remușcări pentru că-l certaserăm pe robert de anul nou
abătut
a venit pe la 14 a plecat la 17
dormeam bătăi în ușă 24:20
cine credeți?
damiev
pierduse toate trenurile, toate autobuzele
mai straniu, mai enigmatic
furase chiar două cărți de la cineva: suflete moarte (noi, probabil) și madam bovary
pe a doua mi-a dat-o mie
uneori nu-l înțeleg
cu robustețea lui, cu optimismul lui cronic, nativ
ar fi trebuit să facă mai mult
nici nu ascultă.

să ți se nască al tău copil în 2000
măgulitor, nu?
noi în anul 20∞

încep să scriu un poem despre frig
despre aceste ferestre închise neluminate
despre mine încorsetat în resentimente

ieri mă întâlnii cu robert pe la prânz
eram ca două animale dispărute de mult
un fel de perodactili
cumpără biserica neagră de baconski
datorită excelentei mele priviri periferice

ieșii să-mi iau țigări ca un apucat
e 1 am
am desenat o ultimă victimă pe chip
robert încercă să-mi povestească frumusețea orașului noaptea după vreo ploaie
renunț frecvent la dorințe
nu prea mă simt în apele mele
zbaterile interioare căzură cu zgomot
sunt o încâlceală
nicio brumă de bucurie preadolescentină

nu m-ar ajuta nici măcar un al doielea bec în camera asta întunecată
am doar câteva cuvinte pe care nu mi le mai aduc aminte
săptămâna patimilor
vorbirăm nimicuri
fumarăm cam mult
ne regăsirăm greu.

cu v.nicolae şi damiev bliţ pe ceas /1/ literatură bliţată

o.h.: spune-mi un vis
v.n: visul iată-l: vorbeam cu tania la telefon şi-i spuneam - dă-mi informaţii despre prieteniile tale de acolo... şi ea spunea: zero...zero şi râdea. dă-mi informaţii despre prieteniile tale de acolo... eu voce tare disperat şi ea râdea ca un copil până m-am trezit. în noaptea asta l-am avut.
o.h: semnificaţia...
v.n: poate trebuia să primesc răspunsuri la întrebările mele şi le-am primit, dar nu îmi dau seama de tot acum...

o.h: spune un vis
l.d.: am visat azi noapte un sens giratoriu
o.h: atât?
l.d: cu săgeţi şi ceasuri
o.h: o viziune
l.d: o profeţie mai bine ... ştreangul.
o.h: în bătaia vântului... când te reapuci de scris?
l.d: într-o viaţă anterioară.
o.h: eşti îndrăgostit.. iubeşti?
l.d: da. foarte mult idealul...
eu exist sau nu exist.
o.h: unde ai vrea să trăieşti?
l.d: paparazzi într-o junglă.
o.h: ce ţi-ai dori să scrii?
l.d: să rescriu cartea oltului de geo bogza.
o.h: cum este pe lună?
l.d: puţin mai bine ca pe soare. iar joi este mai puţin răcoare.
o.h: îţi plac parcurile?
l.d.: la ora "cînd împăraţii ies în parcuri la plimbare".

o.h.: o imagine din copilărie...
v.n.: eu pe şosea de 23 august la ţară, aşteptând-o pe mama să-mi aducă nişte pantofi. trebuia să-mi aducă nişte pantofi pentru că nu aveam cu ce să mă încalţ. şi nu a venit.
o.h.: şi de ce tocmai amintirea asta?
v.n: m-am simţit tare frustrat atunci şi am plâns tare mult.
o.h: o amintire de liceu...
v.n: într-o pauză i-am pus mâna unei colege pe picior.şi ea s-a înroşit şi a ieşit furioasă din bancă. apoi ne-am împăcat.
o.h: o viziune...
v.n: cred că o perioadă de timp am fost practicant zen.

(1995 alexandria).

simptome

primul meu plagiat

joi, 3 iunie, la biblioteca metropolitană mihai sadoveanu, de la ora 17.00 – citesc şi lansez în regie proprie mesagii cu titlul:

SIMPTOME /primul meu plagiat/ - texte bătute la maşina de scris (încă mai am, mulţumesc lu damiev pentru achiziţia aceasta rămasă la mine de ani de zile) şi scrise de mână cu pix negru, pe alocuri cerneală roşie. nu vă înghesuiţi… oricum nu o să ajungă pentru toţi, promit însă că voi mai scoate exemplare xeroxate peste 2 săptămîni.