View My Stats

luni, 5 decembrie 2011

LaBreaza LaBreaza

n-am şi eu în casă nimic american
mi-ar fi trebuit un recipient de plastic
de un galon
să-mi vărs maţele-n el

sau un radio portabil
să-mi urc frecvenţa inimii în kilohertzi
n-am şi eu nimic sfânt
nimic din benzină
din urină

mergem cu o şaretă mirosind a oaie şi cal
şi ţipăm
hai liberare
la breaza la breaza
muia vorace

în penitenciar la jilava
vomitam stihuri lugubre
la breaza la breaza ca la breaza
de mălineanu gigi marga

nimic sfânt
nimic american
chelălăim în trăsură
bem fumăm gesticulăm
hai liberare
la breaza la breaza
muia vorace

a noastră
a lor
a fratelui
a sorei
a ta
a asistentei dentare

scârbă şi bălegar
pe dn1
frig şi ochi injectaţi
hai liberare
unde e bă cimitiru'?
că ne trage cu-renta acolo...

duminică, 14 august 2011

un ochi inghetat

o linie frânta

ca un urlet de la o ureche la alta

o linie ca un electrod de sudura

arzându-mi retina

o linie ca un ochi înghetat

imobil, de sticla

în centrul capului

o linie ca un cursor verde
de radio

aratându-ne clipa

continua

vie

statica

o linie ca linia vietii

din palma unui copil din cimitirul copiilor.

sâmbătă, 13 august 2011

mici cutite stralucitoare, amat 4

poate/sigur ca as fi reusit sa evit
acest ghem de senzatii,
ghemul acesta de întâmplari
ca un cos de nuiele cu serpi

drumul lung prafuit
unde niciun copil mort
nu se mai juca, nici nadia tiganca
strivita de rotile carutei cu paine

linia ferata când faceam
din cuie (punându-le pe sina)
mici cutite stralucitoare orbitoare
ca sabiuta din manualul întâmplarilor

daca am fi sarit din mers
într-o caruta
ne-am fi pierdut poate/sigur urma
venind mai târziu
ca aurari în fata vreunei cladiri
din sticla si otel superior
în marele oras
pastrând pe brate, pe piept
semnele taieturilor
din încaierarile noastre
tatuajele facute când eram anesteziati de alcool

în nisipul terasei cu mese de plastic alb-murdar

o vrabie se juca lânga mucurile de tigari,
lânga capacele de tabla

în praful acelei zile
niciun copil viu nu mai râdea
doar alexia bea cafeaua ramasa
in cestile clientilor

doar ea mai dansa goala, ciufulita, desculta
în ploaie,
in ploaia ce facea totul noroi.

vineri, 12 august 2011

pe celalalt mal

încercam sa emit adevaruri mici
luminiscente
de sector ieri pe zi trecusem prin centru
câta gâlceava cât bazar
câta târguiala stam de partea cealalta a lacului
ca-ntr-o ecranizare a unei povestiri de
vânatoare
luciul apei nemiscat
matasea broastei zooplancton
papura stufaris tântari trestii salcii arse fumam
un smog darkgray deasupra orasului
un nor ca un cap rânjind asurzitor o, tu, market town
o, tu, lesie si broasca prin aburul de canal
prin sticla îmbâcsita a ochelarilor
îmi pleca privirea bezmetica zumzaitoare
ca o musca harlequin&ferrari
red&icterine&black oratori recitatori saltimbanci clovni
picioaroange
iosefini înghitind lame de ras(a)
stergându-si/ti gura cu o batista îmbibata-
n
spirt sau formol dame cocote lustragii trubaduri
si mult praf si multi serpi serpoaice îmbracat în plastic
legat cu un inel de tabla la cap
asudând mirositor
prin mâzga ce se ridica din lac
musca asta de-mi era privire mai bâzâia
înca locul.

http://adresavali.blogspot.com

joi, 12 mai 2011

ţiţi- raul t. modig (mix foto comunidad de madrid)



centrul vechi - villanueva (comunidad de madrid)


parc - pozuelo



parc- las rozas



parc - las rozas



ţiţi


of doamne dumnezeule
înger îngeraşul meu
maică fecioară şi mamă
câte suflete-canal aveam în mine
câte gânduri-reziduu recurente reactive
cât gunoi şi câte spaime

of doamne ceresc maică şi fecioară şi sfinte serafim
vorbeam cu ţiţi
îi întindeam câteva monede
e bune astea, zicea
e bune, ţiţi, cum să nu fie bune
şi râdea
tu ştii, ţiţi, câte sertare am în minte şi n-am închis nici unul e o
sertaronie, ţiţi
şi nici nu te aud
să nu plângi, ţiţi
să-ţi iei o pâine
şi râdea

o, ţiţi, cât mă doare capul
parcă e din cioburi din sticlă din suflete exorcizate
sau posedate, ţiţi
tu este tra-la-la, şi râdea
aşa e, ţiţi

of doamne maică şi prunc
o doamne dumnezeule
miluieşte-mă
uite un om în care nu e vicleşug, ci numai diazepam injectabil

of cruce şi cimitir
la vida es corta
vodevil şi paiaţă

luni, 9 mai 2011

DESCHIDERILE /REMIXURI/ 2. ( MAJADAHONDA- MADRID












1.lampile bar bukowsky - madrid.
2.scena bar bukowsky.
3.scaun la soare - majadadahonda
4.leaganul in majadahonda.


DESCHIDERILE /Remixuri/

10. frica-radio

el:
am învăţat să duc mâna la gură şi înapoi pe genunchi
o fac regulamentar.

stau întins in pat când îmi încep războaiele

aud paşii coanei când coboară
pentru a mă întreba prostii în colanţii ei strânşi pe picior.

stă proptită în uşa camerei
vrea atingere
i-am promis-o şobolanului ce-şi face plimbările noaptea.

n-ar pune un bec în plus să vedem drumul spre baia comună
n-ar uita nici o lună să ceară chiria.

nu pot ieşi din somnul de noapte
coana deschide gura
şi-mi aruncă rugăminţi într-un colţ al camerei

coana îşi mângâie sânii
îmi tot vorbeşte de slujba ei de la radio
radio pe unde joase

mă transportă dintr-un somn în altul
ca pe un copil ascultător
frica-radio.


11.
despre ce articulează este vorba şi ce îi scapă

mai ales pauzele
unde apar călătorii ale somnului
treceri prin pereţi
şi părăsiri de trup


12.

seara devine o pată mărită a liniştii
sunt atâtea care îl cheamă
şi la care nu o să mai ajungă.


13.

toate dar toate aproape toate
pe repede înainte
intrarea în ea este o ieşire din ea
cu intrare în mine
în acelaşi timp.

fulgerător de fericit.

14.

îşi deschide-n pereţii camerei trape
punţi care ies până în bulevard
transport gratuit doar noaptea.

la colţ prostituata îi cere zâmbitoare ţigări
nu în noaptea asta
scurgerile-revederile
unghiile cu roşu
pe spate zgârieturi
şi tatuajul cu câine deasupra sânului
care îi latră în ureche la fiecare.

ea ştie

totul costă.

marți, 3 mai 2011

VORBE CU LENOR- valentin nicolae /raul t. modig/



/swami shivananda/


mintea este ca o maimuta, zicea shivananda.

de ce multe vorbe ni se par goale? de ce pierdem cand ar trebui sa castigam?
de ce nu ne gasim locul?
de ce vreau sa dorm d.a.? ca sa impart ziua in doua, una a lor, una a mea... daca ar fi a mea, nici macar.

ce vrei sa faci?
nimic.
unde vrei sa te duci?
nicaieri.
cu cine vrei sa vorbesti?
cu nimeni.
ce ai?
nimic.

niciunde
nicaieri
nimic
nimeni
niciodata

sa caut un dictionar ca sa insir vorbe fara sens sau rost.

vezi tu culoarul asta, vezi tu coridorul asta... parca seamana cu ala din pas in doi, bine, noi nu facem scrima, ci fumam si vorbim ca tampitii, intruna.
un gol imens se intinde. o succesiune de cuvinte insirate pe sarma de rufe, expirate, reciclate, second hand, cu lenor, jilave.

vineri, 29 aprilie 2011

carapace



/plaza sevilla/




/mandala-bar in zona gran-via/


1.
aveam frica de a nu călca din greşeală pe carapacea lor lucioasă
caci luminează mai bine ca un neon sufrageria şi se plimbă tibetan pe covorul ros în colţuri
celălalt prăjeşte peşti şi cartofi în bucătărie are un ritm de prodigi minimal wave combinat în ureche
nu vorbeste prea mult doar ne zambeste prin usa intredeschisa
îmi place să beau cu el şi să-l ascult după ce tu adormi devine prietenul meu
ne dam seama fara sa vorbim
ca pătrunderea succesivă te linişteşte
iar somnul îţi este calm inchis într-o carapace a testoaselor

el a inceput sa reziste în viaţa lui separat
de cand a rupt-o cu mintea în două zâmbeşte mai mult

altfel o parte de inimă şi trei plămâni
ne-ar vorbi mai bine limba
în locul nostru
suntem modelul de neurmat

noi am tăiat coaja cartofilor
si am curăţat de solzi crapul
tu ai intins cearceaful pe covor
făcea parte dintr-o înţelegere
să omori în timpul intrării o parte din el
în timpul ieşirii o parte din mine


apoi ne-ai fi îngropat
în carapace
şi ne-ai fi dat drumul pe ape.



2.
broaştele ţestoase vor crede că este un dans pentru ele
când tu ai privirea intensă şi te mişti între apele lor decolorezi perdeaua de la etajul 8 în timp ce-mi spui ce nu înţeleg acum
dar mai târziu va fi altfel ştiu că va fi altfel
vom schimba intensitatea de ai privi şi le vom oferi ce nu aşteaptă

deocamdată te poţi aşeza
între noi
şi într-un fel chiar este cum ne-am şoptit în multe nopţi
începutul o tăcere-fotoliu cu statul în genunchi până picioarele pleacă singure spre ce trebuie
apa caldă nu mai urcă pe conductă şi tu rămâi aromată altfel decât celelalte
vizuina aparuta in apartament ne înghite miscarile în multe feluri

fiecare zi este o căutare a centrului
şi o răsplată pentru eforturi

mi-ai spus să mă opresc din băutul absintului şi să aşez paharul lângă televizor eu aşteptam să se spargă singur odată învârtit pe masă
se aude cum
cade ritmic mâncarea în gurile lor şi tu le tot tai bucăţi din ce în ce mai mici

mâinile nu mai sunt mâini dar se ating
nu ne mai găsim locul
când nu vom mai crede in nimic vom pluti.







vom pluti.

duminică, 10 aprilie 2011

george puteai sa mai stai

george,

ma gandeam ca puteai sa mai stai printre noi pana la 45. sau hai 50. sau poate 60 de ani. am fi fost cu totii mai castigati. iar tu te-ai fi privit altfel poate. ti-ai fi dat alte sanse. ai fi avut timp de alte alegeri. ai fi ales altfel. cu un minut dupa... poate ai fi ales cu totul altceva. si apoi urmeaza un sir de poate si probabilitati care planeaza in fiecare minut si asupra vietilor noastre de acum.

in acest act este luciditate? maximul luciditatii sau minimul ei? poate vom afla...

odata cu trecerea anilor sper sa te recuperam intr-un fel sau altul. sper sa reusim asta pentru ca meriti.

acum esti bine?
acolo este bine?
acolo este altfel.
acolo trebuie sa fie altfel. cred ca nu esti singur. cred ca te-ai inseninat...

cred ca avem si noi un picior acolo, chiar daca nu credem mereu asta. sau uitam. sau suntem prea grabiti cu altele. mereu altele.






UN CÂINE

un câine care se mănâncă singur nu trebuie
să fie mai mult de-atât dacă îi este foame
în cazul oamenilor care se mănâncă singuri
foamea este de cunoaştere sau de înţeles
nervii sunt devoraţi cât ai clipi
doctorii îi reînnoadă cu liţă
şi iar sunt sfâşiaţi cu dinţii
oamenii aceştia înghit
bucăţi tot mai mari din ei
hălcile pline de sârmă
le distrug stomacul
şi nu mai au în ce
să simtă iubirea

nimic nu mai înţeapă
nimic nu mai taie
nimic nu mai găureşte
nimic nu mai zdrobeşte

doar acul, foarfeca, burghiul
şi dintele.

lupta se dă pe locul din
inima teoretică a adversarului
acţiunea este invazie
goală ce curge
prin momentele din care
au fugit
toţi oamenii cu amintirile lor
inclusiv pământul călcat
de ei în picioare
păsările au zburat şi ele
până la autodispariţie

tu treci pe lângă tine
eu trec pe lângă mine
oamenii ce se mănâncă singuri
stau în casă şi pe stradă
nu vezi picior de câine.


NIŞTE CORTINE
george vasilievici
Ne plesnesc cortinele
Se limpezeşte vederea,
E haos pe scenă,
La 12 fix se coboară în sală
Cu sticlele de şampanie în mâini
Şi acolo se ciocneşte un
pahar cu publicul
în loc de asta se instalează surpriza
ne dăm din senin capete în gură şi
râdem de mama focului cu buzele pline de
sânge, cu limbile muşcate.




CĂRŢI:
Gabi78 – poezie - (editura Vinea, 2001)
Featuring - poezie - (editura Vinea, 2004)
Cerneală - poezie - (editura Pontica, 2004)
O cameră cu două camere- poezie– (editura Tomis, 2006)
W.C-rul (editura Vinea, 2007)
YoYo – roman publicat pe internet prima data. ( ulterior la editura "tomis")

Prezent în antologiile:
EroTICA (vol. 1 – editura American research press, 2001)
EroTICA (vol. 2 – editura Observator, 2003)
Generaţia 2000 (editura Pontica, 2004)
Poezie.ro (editura Muzeul Literaturii Române, 2005)
Colocviile tinerilor scriitori (editura Brumar, 2006)
Proza.ro (ed Paralela 45)
Pagini literare.ro (Forumul European al Revistelor Literare)

miercuri, 6 aprilie 2011

sunt mai mulți oameni în mine - nicodim vernescu

sunt mai mulți oameni în mine
mulți sunt greșiți

și când m-am uitat în urmă
am văzut un grătar ca de rigolă
și venea apa amestecată cu frunze și ziare
și oamenii răi se roteau,
se scurgeau așa pe canal

tu poate crezi că pot să-i ucid des
nu
nu e adevărat
ei sunt tot timpul în mine
dar din când în când
privind așa în trecut peste umăr

mă ajută grătarul rigolei
și noroiul, și frunzele moarte, și paginile de ziare, și merele pădurețe putrede, și florile de tei veștejite
să-i amețesc, să le pun piedică, să le dau câte un croșeu
și să-i fac să cadă, să se înece

vezi tu asta reușesc rar
mai mult când n-am bani
mai mult când îmi fac sandvișuri cu pâine și muștar

și îl vezi tu pe ăsta cu cagulă neagră
îl cunoști
te poți uita în oglindă
și dacă ridici ușor cagula
o să-ți surprinzi fața

joi, 31 martie 2011

bronzaluminiu - raul t. modig /v. nicolae/

semăna cu tadzio i se spunea lordul sau prinţul tu tot spuneai: kali
yuga a trecut
era atât de frumos
blond îmbrăcat în alb priza bronzaluminiu prenadez
halucina privind copertele casetelor audio
apoi plângea
tu delirai cultural
tu ziceai iar şi iar kali yuga a trecut nu era nici veneţia nici viena
era piaţa unirii 2 adică tot aici oriunde ar fi n-aveai cum să-mi
răspunzi la cele mai simple întrebări orice s-ar spune
nu puteam să trec peste asta dârele alea de sânge de pe faţa lui erau
un semn o veste
ca în vis dar nu vestea cea bună nu
era un drum aşa de sânge şi nişte drums a prohod
râdeau ce să zic rânjeau însângeraţi.

duminică, 27 februarie 2011

nextval and currval - raul t. modig

tu zici prea bine ca te vei duce
tu zici ca poti scrie ca mine ca ei
imi cumparasem un radio s-o ascult pe adela greceanu
insa tot cu lorizda petreceam
era o greva spontana la spitalul ei
in primul rand usor imbracata desi era un ger de copca
lorizda inrosea pixelii televizorului
nici n-o puteam privi
mi se involbura mintea imi vajaia sangele
il auzeam in urechi
parca era nascar

incercam sa fiu atent la adela
la literatura contemporana
nextval
tineam tv-ul pe mute
daca mai si vorbea plecam cu primul tren
of, currval, currval

si dintr-odata l-am auzit pe hondrari
ca iubirea nu stiu ce face
ca apropierea e...
a, da, cuvintele trebuie sa aiba acelasi sens pentru indragostiti

daca-i ziceam lorizdei
ca eu sunt nextval si ea currval

oricum o iubeam nespus

joi, 10 februarie 2011

de fapt - lucian damiev



/juan miro/


“dulce schizofrenie la trecutu-ţi mare, mare viitor(…) un lucru este sigur: copilul-manifest se ascundea permanent printre fustele mamei dând impresia unei melancolic incurabil. ”



mi-aş extrage bulbul

cefalo-rahidian

eu care dizertam ore în şir

despre lobotomie şi schizofrenie

era un nou current în artă

un fel de picasso

………………...,,, ......

ştiam din cărţi

maxime şi cugetări

ce se filtrau prin hemoglobină

un fel de ordonare

“a viselor pe care le predispun

la o vădită derutare” .

marți, 8 februarie 2011

la masa cu noi - robert cozmeanu (ne-privirile dintre noi)

ne-privirile dintre noi

Sunt orbul care-ti scrie odiseea

cu ochii din spatele creierului ferecat cu lacăte

Sunt nebunul întâlnit pe stradă

care îţi arată calea

La ce bun să văd cum ajung să am dreptate dacă tu vei fi ales deja prost în urma mea?

nu-ţi voi spune niciodată: vezi? …dacă nu m-ai ascultat?!

pentru că nu-ţi voi mai vorbi niciodată

îmi va părea rău pentru tine … femeie

pentru că erai frumoasă.



Sunt orbul de la colţ de stradă deghizat în cerşător

căruia nu i-ai oferit niciodată o privire caldă

am avut nevoie de ea în multe momente ale vieţii , nu contest

dar am învăţat adesea să mă privesc şi în oglindă

încît mi-a fost de-ajuns să nu fiu egoist

pentru a fi aproape fericit cu mine.



am avut mereu încredere

cînd toţi din jur mi-au stîrpit-o fără s-o-nţeleagă

te-am lăsat să pleci

cât încă mai aveai ocazia

cât încă nu era prea tîrziu pentru tine



ar trebui să-mi mulţumeşti

iar din asta să înveţi o lecţie importantă!



am ştiut întotdeauna că ai nevoie să te dedici total

aşa că mi-am jucat bine rolul în care am crezut nestrămutat de gurile rele din tîrg

ce-mi spuneau nu o dată că nu e bine să mă bag în afaceri sentimentale cu tine



nu ai ştiut niciodată cum ar putea fi să mă priveşti cu adevărat

să mă iei cu tine pe sub piele

să mă simţi

să mă respiri.



nu e un reproş, e un semn de mulţumire!

pentru că nu erai tu…

-şi uneori nimeni nu poate să fie -

am fugit atât de mult încât



am ajuns să mă descoper



în întuneric…

adică în locul în care

dumnezeu se

ascunde

de

n

o

i

marți, 25 ianuarie 2011

desenai small angels

coboram din tren în gara basarab
ceață smog fum grătare votcă
hoți bișnițari karatiști ai huilei
mă așteptai într-un taxi
într-un furou alb dantelat
ca rusoaica lui gib

aveam eu fantezia asta, lorizda
că văzusem două panarame îmbrăcate așa când eram copil
în gara din buzău
dimineața
de se uita lumea ca la urs

și-mi plăcea piesa asta la nebunie
stau în unitate
fac târâș pe coate
fac sectoare și plantoane
pân’ la liberare

plecam în trombă spre garsoniera ta
o închiriaseși pentru mine, lorizda
coboram târziu în noapte să bem o cafea la dozator
să cumpărăm țigări și condoms
tu te aruncai pe burtă în zăpadă
și ziceai că dacă dai din mâini ca și cum ai înota fluture
desenezi îngeri, small angels
cât te iubeam, lorizda.

© raul t. modig™

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

trebuie să vorbesc mult cu tine (eliza nicolaina-invitata)



trebuie să vorbesc mult cu tine
despre orice
nu contează că asta nu ar lămuri cu nimic
ce s-a întâmplat în seara aia
sufletul tău făcea vodoo
mă simţeam ca o păpuşă de jăratic
luminam între plămânii tăi ca între două aripi mişto mărimea S
s-au deschis de câteva ori uşile tramvaiului
dar nu a urcat nimeni doar fire de nisip au măturat podeaua vagoanele astea au fost făcute doar pentru noi când am înţeles era prea târziu chiar atunci soarele amiezii a alunecat scârţâind sub talpa elastică a întunericului tu ai mai aşteptat câteva staţii să vină controlorii să-ţi dea amenda aia fabuloasă urâtă ca singura dintre certitudini ţi-ai scuturat sandalele de nisip ai adunat cochiliile aduse de curenţi nu aveam să mai coborâm niciodată şi despre asta nu puteam vorbi
încă nu inventaserăm cuvintele acelea
însă puteam vorbi despre restul
despre orice


mai multe texte ale elizei pe blogul ei: trauma arlechin.

ps: vom avea mai multi "autori" ai blogului nostru in viitor. sa-i numim invitati. doriti. placuti.
sa nu va plitisiti doar de textele-productiile-aberatiile rotocolarilor. facem colectie de texte cu anumita priza.subiectiv. firesc.nu dezvolt.
in curand pe ecranele rotocolarilor: dmitri mitcov, robert cozmeanu... si alte surprize muzicale.

marți, 18 ianuarie 2011

i am immortal brahman, lorista

până în clasa întâi am aiurat
stăteam așa sub plapumă în iernile reci
și ridicam o mână deasupra capului
și strigam grădi, grădi

îmi plăcea la grădiniță
copiii îmi spuneau lori
aveam așa niște codițe
prinse cu bile cât toate zilele

la școală am aiurat mai rar
m-am întâlnit cu tine când stăteam în internat
și băieții îmi ziceau lorizda
te-ai apropiat și mi-ai spus
i am immortal brahman, lorizda
vorba asta mi-a plăcut, ți-am zis apoi că nu mă cheamă așa
ci lorista
dar ție ți-a plăcut să mă tot strigi lorizda, lorizda

te certai cu pedagoaga, începusei s-o înghesui prin colțuri pentru mine
te iertam
că tu erai brahmanul meu
aduceai în internat vinifruct, trocadero, calypso și pentru mine aurora
ți se dusese vestea
trezeai tot palierul
lorizda, lorizda
mă iubeai nespus
te băteai pentru mine din orice

ți-aduci aminte când am ieșit noaptea pe ascuns să fumăm, să bem o cafea
și ai început să te bați cu unul care căuta prin gunoaie
i-ai dat câteva picioare dar erai beat și ai căzut
apoi te-a prins de piept de la spate și nu mai puteai să respiri
și l-am lovit cu un lemn în cap de am crezut că l-am omorât

apoi te-am pierdut că într-a unșpea m-am măritat cu un băiat spelb, cu stare
auzeam vești despre tine
că ți-ai lăsat mustață ca de niro in jackie brown și-ți ziceai washington
și hrăneai toți câinii orașului
strigai câinilor, liniște, sunt eu, patronul

îmi răsunau și acum în minte vorbele tale
ține minte trei cuvinte, lorizda
p**a, paru', postăvaru'

te-am întâlnit târziu, am lăcrimat
tu ai plâns și ai rostit ca niciodată
i am immortal brahman, lorista

vineri, 14 ianuarie 2011

dutescu premiant



nu cred in valoarea absoluta a nici unui premiu literar. dimpotriva... mi se pare ca "marginalii" si linia "under" in orice domeniu artistic dau adevarata valoare si sunt intotdeauna punctele de reper care influenteaza pe termen lung "zona culturala". dar nu ma pot abtine sa nu salut, din motive strict subiective, un volum premiat. si din orasul asta iese ceva bun... (Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” - Opera Prima a fost câştigat în acest an de către autorul m. duţescu cu volumul: "şi toată bucuria acelor ani trişti", publicat anul trecut la editura Cartea Românească).


ne-a scris acolo chiar şi pe noi


şi pe el mi-l aduc aminte perfect
avea un miros bun
auster
de copac uscat noduros

stătea lângă mine pe marginea patului
mai vorbeam câte ceva uneori
îmi povestea din război
şi aşa au trecut cele câteva săptămâni
până când a murit

ţin minte
era în luna februarie - peste drum
în grădină
prunii şi cei doi peri îngheţaţi se chirciseră
de undeva din vecini
un pickup repeta la nesfârşit o muzică vulgară
bunică-mea se oprise din plâns
şi cred că abandonase orice speranţă

tata în schimb părea că este mai bine
iar în seara aceea
după ce ne-a plecat toată lumea din casă
a luat o foaie
un pix
şi-a făcut o listă cu toţi cei pe care şi i-a mai amintit
- pe care i-a cunoscut sau nu -
un fel de arbore genealogic
în care i-a trecut inclusiv pe cei 5 fraţi ai săi
morţi cu toţii până-n 3-4 ani
şi ne-a scris acolo chiar şi pe noi

se întunecase de tot
o cană mare de tablă plină cu vin
pahare
şi acel pomelnic complet inutil
păstrat cu sfinţenie într-un sertar
şi dispărut odată cu tatăl meu
brusc
câţiva ani mai târziu

joi, 6 ianuarie 2011

rapoarte/raporturi/fapte/contezi

ai putea pune datele cap la cap. cap în cap stiva. dulap. apartament cu chirie la cine? mai bine bordeie. iarna mai cald...

să se bată. să te bată. la nesfârşit. nu rezolvi nimic. nu o să te rezolvi.
să primesti bătaie. meriţi bătaie. până unde ai dreptate… ce îndrepţi? cu ce îndrepţi? pe cine aşezi în loc? pe ei cine îi alege? sunt legaţi la ochi. stau în fotolii. stau in leagane de pasla. elefanti care putrezesc.

dau ordine scurte şi precise. dezbracati nu s-ar rusina. in piata.

cine pe cine reprezintă? de ce sunt aleşi? pe cine guvernează?


groapa sa o sape pentru ei. democratia este libertatea de a sapa doar propria groapa.



până unde are dreptate personajul care nu mai tace din gură? care nu mai are gură. care nu are gură şi limba bună?

limba. limbajul cerut la nevoie. repeta slogane pentru a sta la adapost. pe el crede ca nu il vede nimeni. dar il vad toti. tine bine de scaunul asta si covor.

te pişi pe tine în stradă. nu ai curaj să ieşi. şi ce să spui? pentru cine? cât de rău este şi cât mai vine ?…

păi cum de unde ? din mai multe locuri


politicienii ştiu ce fac. când nu fac. nu ai nevoie de ei. ar trebui şi ei împuşcaţi. fără judecată. fără drept la replică. spânzuraţi în stradă. lângă victime. acelea colaterale. din buletinele de ştiri. care informează.

cât de informat eşti? mai vrei? lasă că îţi dăm noi…


care este tabăra? ai loc de refugiu… vrei să ripostezi. ai foc în tabără? rezisti mult intr-o tabara. fara alimente .fara foc. fara cele de care ai chef. cand mai ai.



este sângele până la gât în zona voastră? o să mai vină.

acum se formează noi oceane de sânge. o să fie frumos. rapitor. într-o vacanţă fără sfârşit.
viaţa este o vacanţă plătită de sponsor. unul necunoscut. dar generos. putred de bogat. când este frumos?
dimineaţa este superb… când liniştea vine pe neaşteptate. liniştea după un măcel este cea mai linişte.

câte cifre statistici ai în cap faptele aleatorii … oamenii aia fără chip care se duc în vacanţă… se petrec

stai în mijlocul lor ca un cadavru?

te vor duce şi pe tine…


dar cum?


miercuri, 5 ianuarie 2011

o scară fără ferestre de raul t. modig

al doilea bilet necâştigător l-am tras într-o seară
în scara blocului la primul etaj
în semiîntuneric o scară fără ferestre
mama lui stătea rezemată de zidul rece
era însărcinată
şi tatăl lui zicea:
box, vali, ţine garda sus, croşeu, directă, upercut,
ţine garda şi lovea
mă apăram cum puteam
şi mama lui îmbrăcată cu un cojoc, era foarte frig,
plângea încet
îi curgeau aşa lacrimile

tatăl lui fusese închis
zisese ceva de ceauşescu
primeau coroane şi lumânări la uşă
revoluţia aia o fost o binecuvântare
altfel nu-l mai vedeam
chiar şi aşa

poate că de fapt ăsta este un bilet câştigător
că, nu ştiu cum să zic, m-am speriat puţin
şi m-am trezit încă o dată

marți, 4 ianuarie 2011

prin 88- raul t. modig



vreți să faceți bani
cam da
tuns zero tocmai venit de la colibași sau gherla
dic fază luați o bucată de hârtie și o îndesați pe-aici pe unde cad fisele, unde sunt ușițele astea de plastic le spargeți voi ca să ajungeți cu degetele la fanta asta, sunt mai bune telefoanele astea interurbane că merg cu fise de 3 și 1 leu
am înțeles
baftă, am plecat
după două-trei încercări cu hârtie, bune și alea, ne-am dus la farmacie și am luat leucoplast, mergea țuț, ca uns...
strângeam pe zi 15, 20, 30 lei, depinde
ne luam pateuri și suc (brifcor, tecola)
eram patroni

până ce l-a prins miliția pe unul dintre parteneri
celălalt era plecat
bineînțeles că am fost turnat

mame plângând, tați furioși
miliție de neînduplecat
și procuroarea zicea
chiar și 1 leu... au furat din avutul obștesc
la școala de corecție
am scăpat cu o amendă și cu câteva pachete de lozuri necâștigătoare

mergeam țanțoși pe holurile miliției
cu fruntea sus
eram tari, cei mai tari

la școală eram admirați de colegi
irecuperabili pentru dascăli

pornisem bine
dintru început trăsesem
primele lozuri necâștigătoare

duminică, 2 ianuarie 2011

arșiță neagră- raul t. modig




m-ai adus în sudul ăsta
praf nisip și căldura asta infectivoră
m-am uitat la tine și aveai pielea neagră
de căruțaș
îți strălucea transpirată
cum de purtai barbă în sudul ăsta extrem

în arșița neagră am venit să vă spun
tot ce a fost mi-a rămas în mine în gât
sau în osul frontal
n-am procesat nimic
sunt toate în lumina ochilor
dacă m-ați întreba orice n-aș putea să vă spun
sunt incapabil să exprim ce a fost
n-am trecut de nimic n-am urcat nicio treaptă
și acum o auziți și pe ea

m-ai adus în câmpia asta
unde n-ai cum să te ascunzi
unde te împuți mergând
știți că sunt niște povești despre unii care au făcut viermi rătăcind pe câmpurile astea
unde nu poți ridica privirea
unde îți vine să te chircești
ca să ocupi mai puțin spațiu
unde ai capul plecat
deși ești cel mai înalt punct din întindere
becul ăsta de 1 milion de wați
doborându-te îngenunchindu-te

am venit aici în fața voastră
să mă judecați
nici nu mai contează cum
dar să țineți seama că n-am reușit să învăț nimic din nimic
n-am fost în stare să fiu altundeva decât în clipă
în arșița asta neagră.