trebuie să vorbesc mult cu tine
despre orice
nu contează că asta nu ar lămuri cu nimic
ce s-a întâmplat în seara aia
sufletul tău făcea vodoo
mă simţeam ca o păpuşă de jăratic
luminam între plămânii tăi ca între două aripi mişto mărimea S
s-au deschis de câteva ori uşile tramvaiului
dar nu a urcat nimeni doar fire de nisip au măturat podeaua vagoanele astea au fost făcute doar pentru noi când am înţeles era prea târziu chiar atunci soarele amiezii a alunecat scârţâind sub talpa elastică a întunericului tu ai mai aşteptat câteva staţii să vină controlorii să-ţi dea amenda aia fabuloasă urâtă ca singura dintre certitudini ţi-ai scuturat sandalele de nisip ai adunat cochiliile aduse de curenţi nu aveam să mai coborâm niciodată şi despre asta nu puteam vorbi
încă nu inventaserăm cuvintele acelea
însă puteam vorbi despre restul
despre orice
mai multe texte ale elizei pe blogul ei: trauma arlechin.
ps: vom avea mai multi "autori" ai blogului nostru in viitor. sa-i numim invitati. doriti. placuti.
sa nu va plitisiti doar de textele-productiile-aberatiile rotocolarilor. facem colectie de texte cu anumita priza.subiectiv. firesc.nu dezvolt.
in curand pe ecranele rotocolarilor: dmitri mitcov, robert cozmeanu... si alte surprize muzicale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu