desenai small angels

coboram din tren în gara basarab
ceață smog fum grătare votcă
hoți bișnițari karatiști ai huilei
mă așteptai într-un taxi
într-un furou alb dantelat
ca rusoaica lui gib

aveam eu fantezia asta, lorizda
că văzusem două panarame îmbrăcate așa când eram copil
în gara din buzău
dimineața
de se uita lumea ca la urs

și-mi plăcea piesa asta la nebunie
stau în unitate
fac târâș pe coate
fac sectoare și plantoane
pân’ la liberare

plecam în trombă spre garsoniera ta
o închiriaseși pentru mine, lorizda
coboram târziu în noapte să bem o cafea la dozator
să cumpărăm țigări și condoms
tu te aruncai pe burtă în zăpadă
și ziceai că dacă dai din mâini ca și cum ai înota fluture
desenezi îngeri, small angels
cât te iubeam, lorizda.

© raul t. modig™

trebuie să vorbesc mult cu tine (eliza nicolaina-invitata)

trebuie să vorbesc mult cu tine
despre orice
nu contează că asta nu ar lămuri cu nimic
ce s-a întâmplat în seara aia
sufletul tău făcea vodoo
mă simţeam ca o păpuşă de jăratic
luminam între plămânii tăi ca între două aripi mişto mărimea S
s-au deschis de câteva ori uşile tramvaiului
dar nu a urcat nimeni doar fire de nisip au măturat podeaua vagoanele astea au fost făcute doar pentru noi când am înţeles era prea târziu chiar atunci soarele amiezii a alunecat scârţâind sub talpa elastică a întunericului tu ai mai aşteptat câteva staţii să vină controlorii să-ţi dea amenda aia fabuloasă urâtă ca singura dintre certitudini ţi-ai scuturat sandalele de nisip ai adunat cochiliile aduse de curenţi nu aveam să mai coborâm niciodată şi despre asta nu puteam vorbi
încă nu inventaserăm cuvintele acelea
însă puteam vorbi despre restul
despre orice


mai multe texte ale elizei pe blogul ei: trauma arlechin.

ps: vom avea mai multi "autori" ai blogului nostru in viitor. sa-i numim invitati. doriti. placuti.
sa nu va plitisiti doar de textele-productiile-aberatiile rotocolarilor. facem colectie de texte cu anumita priza.subiectiv. firesc.nu dezvolt.
in curand pe ecranele rotocolarilor: dmitri mitcov, robert cozmeanu... si alte surprize muzicale.

i am immortal brahman, lorista

până în clasa întâi am aiurat
stăteam așa sub plapumă în iernile reci
și ridicam o mână deasupra capului
și strigam grădi, grădi

îmi plăcea la grădiniță
copiii îmi spuneau lori
aveam așa niște codițe
prinse cu bile cât toate zilele

la școală am aiurat mai rar
m-am întâlnit cu tine când stăteam în internat
și băieții îmi ziceau lorizda
te-ai apropiat și mi-ai spus
i am immortal brahman, lorizda
vorba asta mi-a plăcut, ți-am zis apoi că nu mă cheamă așa
ci lorista
dar ție ți-a plăcut să mă tot strigi lorizda, lorizda

te certai cu pedagoaga, începusei s-o înghesui prin colțuri pentru mine
te iertam
că tu erai brahmanul meu
aduceai în internat vinifruct, trocadero, calypso și pentru mine aurora
ți se dusese vestea
trezeai tot palierul
lorizda, lorizda
mă iubeai nespus
te băteai pentru mine din orice

ți-aduci aminte când am ieșit noaptea pe ascuns să fumăm, să bem o cafea
și ai început să te bați cu unul care căuta prin gunoaie
i-ai dat câteva picioare dar erai beat și ai căzut
apoi te-a prins de piept de la spate și nu mai puteai să respiri
și l-am lovit cu un lemn în cap de am crezut că l-am omorât

apoi te-am pierdut că într-a unșpea m-am măritat cu un băiat spelb, cu stare
auzeam vești despre tine
că ți-ai lăsat mustață ca de niro in jackie brown și-ți ziceai washington
și hrăneai toți câinii orașului
strigai câinilor, liniște, sunt eu, patronul

îmi răsunau și acum în minte vorbele tale
ține minte trei cuvinte, lorizda
p**a, paru', postăvaru'

te-am întâlnit târziu, am lăcrimat
tu ai plâns și ai rostit ca niciodată
i am immortal brahman, lorista

dutescu premiant

nu cred in valoarea absoluta a nici unui premiu literar. dimpotriva... mi se pare ca "marginalii" si linia "under" in orice domeniu artistic dau adevarata valoare si sunt intotdeauna punctele de reper care influenteaza pe termen lung "zona culturala". dar nu ma pot abtine sa nu salut, din motive strict subiective, un volum premiat. si din orasul asta iese ceva bun... (Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” - Opera Prima a fost câştigat în acest an de către autorul m. duţescu cu volumul: "şi toată bucuria acelor ani trişti", publicat anul trecut la editura Cartea Românească).


ne-a scris acolo chiar şi pe noi


şi pe el mi-l aduc aminte perfect
avea un miros bun
auster
de copac uscat noduros

stătea lângă mine pe marginea patului
mai vorbeam câte ceva uneori
îmi povestea din război
şi aşa au trecut cele câteva săptămâni
până când a murit

ţin minte
era în luna februarie - peste drum
în grădină
prunii şi cei doi peri îngheţaţi se chirciseră
de undeva din vecini
un pickup repeta la nesfârşit o muzică vulgară
bunică-mea se oprise din plâns
şi cred că abandonase orice speranţă

tata în schimb părea că este mai bine
iar în seara aceea
după ce ne-a plecat toată lumea din casă
a luat o foaie
un pix
şi-a făcut o listă cu toţi cei pe care şi i-a mai amintit
- pe care i-a cunoscut sau nu -
un fel de arbore genealogic
în care i-a trecut inclusiv pe cei 5 fraţi ai săi
morţi cu toţii până-n 3-4 ani
şi ne-a scris acolo chiar şi pe noi

se întunecase de tot
o cană mare de tablă plină cu vin
pahare
şi acel pomelnic complet inutil
păstrat cu sfinţenie într-un sertar
şi dispărut odată cu tatăl meu
brusc
câţiva ani mai târziu

rapoarte/raporturi/fapte/contezi

ai putea pune datele cap la cap. cap în cap stiva. dulap. apartament cu chirie la cine? mai bine bordeie. iarna mai cald...

să se bată. să te bată. la nesfârşit. nu rezolvi nimic. nu o să te rezolvi.
să primesti bătaie. meriţi bătaie. până unde ai dreptate… ce îndrepţi? cu ce îndrepţi? pe cine aşezi în loc? pe ei cine îi alege? sunt legaţi la ochi. stau în fotolii. stau in leagane de pasla. elefanti care putrezesc.

dau ordine scurte şi precise. dezbracati nu s-ar rusina. in piata.

cine pe cine reprezintă? de ce sunt aleşi? pe cine guvernează?

groapa sa o sape pentru ei. democratia este libertatea de a sapa doar propria groapa.

până unde are dreptate personajul care nu mai tace din gură? care nu mai are gură. care nu are gură şi limba bună?

limba. limbajul cerut la nevoie. repeta slogane pentru a sta la adapost. pe el crede ca nu il vede nimeni. dar il vad toti. tine bine de scaunul asta si covor.

te pişi pe tine în stradă. nu ai curaj să ieşi. şi ce să spui? pentru cine? cât de rău este şi cât mai vine ?…

păi cum de unde ? din mai multe locuri

politicienii ştiu ce fac. când nu fac. nu ai nevoie de ei. ar trebui şi ei împuşcaţi. fără judecată. fără drept la replică. spânzuraţi în stradă. lângă victime. acelea colaterale. din buletinele de ştiri. care informează.

cât de informat eşti? mai vrei? lasă că îţi dăm noi…

care este tabăra? ai loc de refugiu… vrei să ripostezi. ai foc în tabără? rezisti mult intr-o tabara. fara alimente .fara foc. fara cele de care ai chef. cand mai ai.

este sângele până la gât în zona voastră? o să mai vină.

acum se formează noi oceane de sânge. o să fie frumos. rapitor. într-o vacanţă fără sfârşit.
viaţa este o vacanţă plătită de sponsor. unul necunoscut. dar generos. putred de bogat. când este frumos?
dimineaţa este superb… când liniştea vine pe neaşteptate. liniştea după un măcel este cea mai linişte.

câte cifre statistici ai în cap faptele aleatorii … oamenii aia fără chip care se duc în vacanţă… se petrec

stai în mijlocul lor ca un cadavru?

te vor duce şi pe tine…

dar cum?

o scară fără ferestre de raul t. modig

al doilea bilet necâştigător l-am tras într-o seară
în scara blocului la primul etaj
în semiîntuneric o scară fără ferestre
mama lui stătea rezemată de zidul rece
era însărcinată
şi tatăl lui zicea:
box, vali, ţine garda sus, croşeu, directă, upercut,
ţine garda şi lovea
mă apăram cum puteam
şi mama lui îmbrăcată cu un cojoc, era foarte frig,
plângea încet
îi curgeau aşa lacrimile

tatăl lui fusese închis
zisese ceva de ceauşescu
primeau coroane şi lumânări la uşă
revoluţia aia o fost o binecuvântare
altfel nu-l mai vedeam
chiar şi aşa

poate că de fapt ăsta este un bilet câştigător
că, nu ştiu cum să zic, m-am speriat puţin
şi m-am trezit încă o dată

prin 88- raul t. modig

vreți să faceți bani
cam da
tuns zero tocmai venit de la colibași sau gherla
dic fază luați o bucată de hârtie și o îndesați pe-aici pe unde cad fisele, unde sunt ușițele astea de plastic le spargeți voi ca să ajungeți cu degetele la fanta asta, sunt mai bune telefoanele astea interurbane că merg cu fise de 3 și 1 leu
am înțeles
baftă, am plecat
după două-trei încercări cu hârtie, bune și alea, ne-am dus la farmacie și am luat leucoplast, mergea țuț, ca uns...
strângeam pe zi 15, 20, 30 lei, depinde
ne luam pateuri și suc (brifcor, tecola)
eram patroni
până ce l-a prins miliția pe unul dintre parteneri
celălalt era plecat
bineînțeles că am fost turnat

mame plângând, tați furioși
miliție de neînduplecat
și procuroarea zicea
chiar și 1 leu... au furat din avutul obștesc
la școala de corecție
am scăpat cu o amendă și cu câteva pachete de lozuri necâștigătoare

mergeam țanțoși pe holurile miliției
cu fruntea sus
eram tari, cei mai tari

la școală eram admirați de colegi
irecuperabili pentru dascăli

pornisem bine
dintru început trăsesem
primele lozuri necâștigătoare

arșiță neagră- raul t. modig

m-ai adus în sudul ăsta
praf nisip și căldura asta infectivoră
m-am uitat la tine și aveai pielea neagră
de căruțaș
îți strălucea transpirată
cum de purtai barbă în sudul ăsta extrem

în arșița neagră am venit să vă spun
tot ce a fost mi-a rămas în mine în gât
sau în osul frontal
n-am procesat nimic
sunt toate în lumina ochilor
dacă m-ați întreba orice n-aș putea să vă spun
sunt incapabil să exprim ce a fost
n-am trecut de nimic n-am urcat nicio treaptă
și acum o auziți și pe ea

m-ai adus în câmpia asta
unde n-ai cum să te ascunzi
unde te împuți mergând
știți că sunt niște povești despre unii care au făcut viermi rătăcind pe câmpurile astea
unde nu poți ridica privirea
unde îți vine să te chircești
ca să ocupi mai puțin spațiu
unde ai capul plecat
deși ești cel mai înalt punct din întindere
becul ăsta de 1 milion de wați
doborându-te îngenunchindu-te

am venit aici în fața voastră
să mă judecați
nici nu mai contează cum
dar să țineți seama că n-am reușit să învăț nimic din nimic
n-am fost în stare să fiu altundeva decât în clipă
în arșița asta neagră.