Scrisoare către soldatul de plumbuita ( de la vali&damiev către ovia)

Scumpul meu frate Mihail,

evident că ai dreptate: păstrarea verticalităţii într-o lume orizontală e tot. Sau, cine poate şti, aproape tot.
Stau aici şi scriu.
Ai grijă de tine!

damiev: introducerea o faci tu! mă urmăreşte aceeaşi obsesie a neîntâlnirii pe care am avut-o în noaptea venirii spre tine. te surprind pe retină în faţa cafenelei HOTEL-PARC jurând credinţă eternă patriei România şi legilor sale inefabile.

v.:nu ai în totalitate dreptate, aşa pentru dispută. uneori trăim într-o lume mută. fumăm şi ne gândim prin aburi la tine. fără doar şi poate imaginea ta se clatină.

d.: sperăm ca această scrisoare să însemne 25 de flotări pentru flotantul din tine. spoitorului de tablouri lasă-i puţin sânge pentru semnătură.

v.: ne privim într-o oglindă şi ne întrebăm: care este cea mai frumoasă şcoală din ţară? luciul oglinzii ne răspunde răspicat: Şcoala de la Târgovişte!
h.b.: ne pare rău! la următoarea întrebare sunteţi blocat. ce este această viaţă de dimineaţă? vă puteţi debloca printr-un răspuns corect.
răspuns: această viaţă de dimineaţă este un pahar plin de ceaţă. băut prin instrucţie. o clipă ca o viaţă! aplauze!

aici radio europa liberă. este ora 3 dimineaţa. aţi ascultat emisiunea din marile poeme ale lumii. noapte bună!
la elaborarea emisiunii au mai colaborat: vremea (cu accentele ei neplăcute), Andrei Luminăraru: lumini şi ceară, Lucian Clarpestru: efecte speciale, Vali Vijelie: sunet.
asistent regie: Lucian Pintilie. mulţumim şi pe această cale amicilor dispăruţi în Vietnam.

vali: ştiu că m-ai înţeles, ştiu că m-ai simţit (poate) pe holuri aproape de tine.
fii fără grijă de-acum."răzbim noi cumva la lumină".
scriu de aici din oraşul acesta şi literele mele sub ochii tăi îţi vor fi linişte şi suport. ne-am mai întâlnit. pe marco nu l-am văzut de multă vreme.
tu eşti mai blând decât mine, tu oamenii îi iubeşti mai mult.
scriu în bucătărie (unde altundeva?) azi joi 13.03.97 la câteva ore de când am primit scrisoarea ta de la mircea.
s-ar putea să facem o revistă şi te aştept cu un poem. e un lucru mare că mai poţi citi câte ceva. clipa de noapte, de dinaintea somnului tocmai bună pentru a visa. acesta este momentul când te poţi construi pentru mai tîrziu. e o şansă. numai aşa te vei desena cum doreşti tu.
să-ţi fie, deci, şcoală lumea de acolo. timpul de acolo. şi fii fără grijă: "răzbim noi cumva la lumină". poţi zâmbi, mă cunoşti: mie îmi place să repet anumite lucruri pentru a le lua mai bine în stăpânire.
marco ar spune: e, te-ai obişnuit cu mâncarea? ţi se pare. şi te-ar privi pe sub sprâncene, zâmbind şiret.
cred că duci dorul clipelor cu ceai şi ţigare, cu zâmbete şi mirări, şi vorbe şi lumânări. cu frig adormitor.
de-acum o să vină primăvara (a venit) şi ne vom regăsi prin parcuri nesiguri pe picioare de atâta frig, de atâţia bocanci, de atâta fum de ţigare.

MISTERIOASA CRIMĂ - GEO BOGZA

(geo bogza)


MISTERIOASA CRIMĂ DIN COMUNA BUȘTENARI

Ion Anton Boșilcă, numai de 21 de ani,
cu veleități de mecanic deocamdată ungător,
cu buze groase și mușchi strunjiți în oțel
cu trei surori, una frumoasă, alta mai urâtă
iar cea mai mică sașie
dar toate cam putrede.

Ion Anton Boșilcă, duminică 9 iunie (a.c)
după ce hora din salonul lui Hodoiu se sfârșise
de ce s-o fi pornit singur prin pădure
că nu s-a mai întors
niciodată?

L-au găsit abia după trei zile într-un puț de
țiței
capul nu i se vedea
doar picioarele ieșeau la lumina
zilei
de l-au recunoscut surorile după pantofii galbeni cu vârf
ascuțit.
Țipetele lor s-au auzit în tot satul
și le-am văzut prăvălindu-se din vârful dealului ca niște
pietroaie.
Da domnișoară, veneau de-a rostogolul.

NIMENI nu le-a sărit în a jutor
se zvârcoleau ca viermii în
țărână
iar gurile rele spuneau că ele și mulții lor
ibovnici
l-au ucis pentru a fi ferite de ochii lui
când întors seara de la
sondă
mai trebuia să dea de mâncare la
găini
fetele fiind ocupate cu
musafirii
cu care se culcau apoi grămadă în singura lor odaie
din casa părintească
de la marginea pădurii.

Dădeau deci vina pe surori
dar mai putea fi și o altă pricină
deși nu prea pomeneu despre ea.
Ion Anton Boșilcă lăsase o fată mare grea
iar tatăl fetei era unul care umbla cu pușca pin pădure.

Cine a fost făptașul nu s-a
aflat
nici chiar spre sfârșitul
săptămânii
sosiră autoritățile cam afumate
(sunt atâtea dealuri până la Buștenari, atâtea cârciumi)
și l-au scos afară, întinzându-i trupul negru putrezit
spintecându-l cu cuțite, țeasta cu ferăstraie
găsind paisprezece găuri și culcușul
alicelor, paisprezece
aproape de ficat.

Pe urmă l-au cusut la loc
și dându-l fetelor le-au spus: puteți să-l puneți în
coșciug
iar ele își smulgeau părul și
urlau.

În noaptea aceea, sașia
îl priveghea pe mort
în casă
iar celelalte stăteau în poartă
Veta mai ales cea mai
frumoasă
momind trecătorii
haideți le spuneau, haideți
că mâine îl înmormântăm
și n-avem de nici unele
numi coșciugul e o
mie
iar popa ne-a trimis vorbă că nu vine fără cinci sute.

(din ciclul-URMUZ, volumul ORION, apărut în 1978, editura MINERVA)

ps:postez poemul lu bogza dintr-un volum-antologie /ORION/.îi mulțumesc pisicosului pentru acest cadou pe care l-am așteptat de ani de zile, cam din liceu mai exact. din această antologie lipsesc doar primele volume ale lui bogza /jurnal de sex/ și /poemul invectivă/.
în rest există cam tot ce a scris în materie de poezie,asta dacă mă bazez și pe cuvântul înainte al scriitorului.ciclul /ORION/ cuprinde poemele publicate în revistele de avangardă între anii 1928-1932.
și o altă legătură a lui bogza cu gupul rotocolar- în anii 90 când descopeream împreună cu vali /jurnalul de adolescență și tinerețe/ ,a lui bogza, proaspăt reeditat atunci,renunțând ca receptare a autorului la cumintea și canonizată de manualele școlare /cartea oltului/, ne întrebam pentru că auzisem de poemele lui de tinerețe și legătura lui cu avangarda când vom reuși să cumpăram aceste prime volume... iată că s-a întâmplat mult mai târziu. și acum este vorba de un cadou. promoțional de prietenie.