elvira efimita ciocan proza

"O dată la două, trei săptămîni, Elvira visa o
fetiţă de vreo zece ani care venea cu un
ciocan de jucărie şi o pocnea în
creştet..." (petru cimpoesu) inceput de proza contemporana... acelasi
stil, aceeasi idee, aceeasi caricatura...

acelasi pistol de jucarie...
acelasi trucaj de caine.

ca o cheama elvira sau efimita, sau
protopopescu, sau pascalopol, sau
sefora... brigitte... tot aia, adica debutam in ras, in
bascalie. la 2,3 saptamani, aceeasi imprecizie
fortata, cautata, 12 trecute fix, cam pe la
2, era cam 3, pe la pranz, dimineata. nu putem scrie si noi ceva
simplu si asa ca
despre oameni, nu despre caricaturi... nu
ca elvira n-ar fi om, nu. se poate si ca in filmul lui cristi puiu:
aurora...
1. durata: 183 minute, neobisnuit, nu? si
in acelasi timp poti raspunde la: e cam
lung... cu: hai sictir! e filmu' meu, e cat
vreau eu, pe urm. il fac de 5 h, vrei sa-l vezi, bine, nu, frectie, nu
ma intereseaza!
2. pentru crimele sale invoca un motiv asa
intr-o doara, asa cu mult calm: lucrurile nu
puteau ramane asa, asta-i buna, a zis
justitia (avocat, judecator s.a.) ca e
cumva, nu cred ca a gandit bine asa ca am schimbat starea de fapt. se
poate si asa: ne mai revoltam,
protestam, incendiem, intram in inchisori,
iesim... mai spargem un magazin, o banca,
visam, ajungem sa luptam, sa lovim, sa
cream...
n-o vad pe elvira facand astea sau pe efimita. noi nu suntem in stare
sa descriem literar un sat
izolat de zapada sau/si viscol... o dam in
diverse: elvis ciocan lua lopata si incepu sa
injure, efimita ciocan puse mamaliga la
fiert...
fa, efimito, daca nu e cartofi, ce mancam? ca nu putem sa vorbesc cu
fata-ta, ca a cazut
liniile... si gata, ne-a spart! raul f. rizescu, e-fimoza. preventie si
tratament, ed. felcer, haifa, 2012

--
va doresc o zi buna!

merita o vizita <http://adresavali.blogspot.com>