şi-aş vrea să plec într-o dacie 1310 şi să
fumăm ţigări rulate, să curgă apa
şiroaie, să ne fie frig, să ne clănţăne
dinţii, să bem pepsi, să fumăm şi să
vorbim de corpuri de iluminat sau luxul
melancoliei, departe, pe jos să radiografiem clipa. toate să fie
obiecte de tăcere. să mergem ca un şarpe, silenţios. pe
malul apei în noapte să pescuim somni,
mihalţi, crapi şi mrene cât casa, să dârdâim, să bem votcă smirnoff sau
absolut, să fie beznă, să iasă fum argintiu strălucitor prin geamurile
întredeschise.
şi-n zori să bem cafele tari în benzinării
ruseşti, să tremurăm puţin, s-avem priviri devastate de literatură.
să nu ne creadă nimeni, s-avem un scurt râs nervos, încălzindu-ne treptat,
uşor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu