Scumpul meu frate Mihail,
evident că ai dreptate: păstrarea verticalităţii într-o lume orizontală e tot. Sau, cine poate şti, aproape tot.
Stau aici şi scriu.
Ai grijă de tine!
damiev: introducerea o faci tu! mă urmăreşte aceeaşi obsesie a neîntâlnirii pe care am avut-o în noaptea venirii spre tine. te surprind pe retină în faţa cafenelei HOTEL-PARC jurând credinţă eternă patriei România şi legilor sale inefabile.
v.:nu ai în totalitate dreptate, aşa pentru dispută. uneori trăim într-o lume mută. fumăm şi ne gândim prin aburi la tine. fără doar şi poate imaginea ta se clatină.
d.: sperăm ca această scrisoare să însemne 25 de flotări pentru flotantul din tine. spoitorului de tablouri lasă-i puţin sânge pentru semnătură.
v.: ne privim într-o oglindă şi ne întrebăm: care este cea mai frumoasă şcoală din ţară? luciul oglinzii ne răspunde răspicat: Şcoala de la Târgovişte!
h.b.: ne pare rău! la următoarea întrebare sunteţi blocat. ce este această viaţă de dimineaţă? vă puteţi debloca printr-un răspuns corect.
răspuns: această viaţă de dimineaţă este un pahar plin de ceaţă. băut prin instrucţie. o clipă ca o viaţă! aplauze!
aici radio europa liberă. este ora 3 dimineaţa. aţi ascultat emisiunea din marile poeme ale lumii. noapte bună!
la elaborarea emisiunii au mai colaborat: vremea (cu accentele ei neplăcute), Andrei Luminăraru: lumini şi ceară, Lucian Clarpestru: efecte speciale, Vali Vijelie: sunet.
asistent regie: Lucian Pintilie. mulţumim şi pe această cale amicilor dispăruţi în Vietnam.
vali: ştiu că m-ai înţeles, ştiu că m-ai simţit (poate) pe holuri aproape de tine.
fii fără grijă de-acum."răzbim noi cumva la lumină".
scriu de aici din oraşul acesta şi literele mele sub ochii tăi îţi vor fi linişte şi suport. ne-am mai întâlnit. pe marco nu l-am văzut de multă vreme.
tu eşti mai blând decât mine, tu oamenii îi iubeşti mai mult.
scriu în bucătărie (unde altundeva?) azi joi 13.03.97 la câteva ore de când am primit scrisoarea ta de la mircea.
s-ar putea să facem o revistă şi te aştept cu un poem. e un lucru mare că mai poţi citi câte ceva. clipa de noapte, de dinaintea somnului tocmai bună pentru a visa. acesta este momentul când te poţi construi pentru mai tîrziu. e o şansă. numai aşa te vei desena cum doreşti tu.
să-ţi fie, deci, şcoală lumea de acolo. timpul de acolo. şi fii fără grijă: "răzbim noi cumva la lumină". poţi zâmbi, mă cunoşti: mie îmi place să repet anumite lucruri pentru a le lua mai bine în stăpânire.
marco ar spune: e, te-ai obişnuit cu mâncarea? ţi se pare. şi te-ar privi pe sub sprâncene, zâmbind şiret.
cred că duci dorul clipelor cu ceai şi ţigare, cu zâmbete şi mirări, şi vorbe şi lumânări. cu frig adormitor.
de-acum o să vină primăvara (a venit) şi ne vom regăsi prin parcuri nesiguri pe picioare de atâta frig, de atâţia bocanci, de atâta fum de ţigare.
vineri, 21 mai 2010
Scrisoare către soldatul de plumbuita ( de la vali&damiev către ovia)
Etichete:
dan plaur,
lucian damiev,
soldatul de plumbuita
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu