Generaţia literară a extremelor - SINUCIDERE&FANATISM

citesc astăzi pe -hyperliteratura- site literar de prestigiu în mediul on line în ultimii ani şi unde am fost şi membru în două perioade ( când site-ul a fost condus de sorin dinco&mugur grosu şi într-o altă perioadă de andrei ruse), anunţul de închidere a acestui site postat de iniţiatorul proiectului on-line poetul marius ianuş.
nu ar fi o veste surprinzătoare, deoarece am asistat în ultimii ani la dispariţia, închiderea temporară (cazul club literar), schimbarea administratorilor şi lupte interne diverse pe site-urile de gen de mai bună sau îndoielnică calitate. nu intru într-o clasificare a calităţii lor în acest moment, cu toate că îmi este clar care dintre site-uri chiar au promovat valoarea şi care o impostură literară pentru a-şi menţine traficul şi o anume vizibilitate.

lucrul care m-a surprins neplăcut a fost motivaţia de închidere a site-ului pe care a oferit-o marius ianuş:
" Nu voi continua povestea hyperliteraturii, pentru un motiv simplu: e o poveste necreștină."

şi încă o avertizare a lui ianuş ce sună ca o sentinţă implacabilă:
"Îi avertizez pe toți cei care scriu aici că sînt pe calea pierzaniei."

mă întristez. rău. foarte. nu scăpăm nici în 2010 de ideologizare şi un fanatism religios de rău augur. am crezut întotdeauna că arta se poate situa la o graniţă. nu fără principii. nu fără idei puternice. nu fără un crez. nu fără individualism de calitate. nu fără stindard estetic. nu fără program, chiar cu tentă socială. nu fără "coaie" ale unor oameni care văd mai mult decât restul. nu pentru că restul nu ar putea vedea ce văd creatorii de orice tip, dar nu au răgazul să vadă, ei sunt chemaţi pentru alte lucruri.

dar dacă tu simţi o chemare spre creştinism cum este cazul lui ianuş, de ce este nevoie să anatemizezi o grămadă de oameni care ani de zile benevol, fără câştiguri materiale, au contribuit cu texte, comentarii şi timpul lor la menţinerea acestui site? şi a multor site-uri de profil. oamenii aceştia membrii unui site cultural, mare parte dintre ei au activat cu pasiune şi pentru că au crezut că literatura este un domeniu care nu este arondat vreunui fanatism de orice tip, ci unei exprimări şi nebunii frumoase care în multe cazuri a înglobat chiar şi un crez religios. nu cred că mai este nevoie să precizez că fiecare la rândul lui poate are un "dumnezeu" pe care nu văd de ce ar trebui să-l dispreţuim într-o formă sau alta.

spun toate acestea nu pentru o defăimare a lui ianuş. deoarece sunt un om care îi admir scrierile... şi pe care îl cunosc din 2000, din cenaclul de la "litere" pe care îl conducea atunci, din cenaclul lui marin mincu "euridice" şi din serile revistei "fracturi" din club a.

cred mai degrabă că suntem o generaţie a extremelor. din păcate generaţia literară cu cei mai tineri sinucigaşi şi asta nu este o laudă , ci o constatare dureroasă, pe care o poate face oricine. de la o rebeliune literară frumoasă în care ianuş a jucat un rol important, am ajuns la fanatisme şi înfierarea celorlaţi când culmea... nu ne îmbrăţişează ideile religioase. de parcă acestea nu ar ţine de resorturi intime şi de hotărârea fiecăruia. mai ales în problemele religioase unde impunerea cu forţa a unor direcţii de urmat de către ceilalţi nu ar semăna decât a inchiziţie de proastă amintire.

şi spun toate acestea cu privire la opţiunea religioasă a fiecăruia ca un om care a petrecut în ultimii 15 ani câteva luni în mânăstirile ortodoxe din românia. în condiţiile în care doi dintre prietenii mei şi scriitorii importanţi ai generaţiei 2000 a. peniuc şi a. urmanov s-au călugărit ( de reţinut însă- aceştia s-au călugărit după ani de zile de pregătire în cadrul bisericii şi nu peste noapte, cum au crezut unii, adică au ştiut ce fac atunci când au luat această hotărâre extremă).
am adus numai aceste două argumente pentru a nu părea de la distanţă un diletant în ale credinţei şi în judecarea religioasă a celorlalţi.

în încheiere... repet: mă surprinde neplăcut modalitatea de a judeca şi de a împărţi apele, anatemizarea fără motiv de la un scriitor care la rândul lui a trăit în extreme atâţia ani.

vreau ca literatura şi ce ţine de artă să rămână în continuare neatinsă de fanatisme şi judecarea celorlalţi mai ales din postură religioasă. nimeni nu este mai presus de nimeni. nimeni nu se poate substitui lui dumnezeu. nimeni nu are voie să dea verdicte absolute. nimeni nu ştie cu adevărat până la capăt cine este cel de lângă el şi unde poate ajunge semenul lui de-a lungul vieţii lui ca tip de performanţă sau "vedere".
"nu-l lua pe dumnezeu cu tine în deşert."- a fost una din poruncile grupului rotocolar. nu călca visele celuilalt în picioare pentru a nu avea parte tu de un coşmar.

şi sper ca în următorii 30 de ani să nu mai avem parte de vreo sinucidere în această generaţie literară.
MĂCAR 3O DE ANI.