marți, 27 aprilie 2010
aproape & rotocolul alt ţinut
“ sângele nostru mărşăluind haotic" - l. damiev
sunt din ce în ce mai aproape de fiolele cu novocaină şi xilină aproape de caseta cu comprese dilatatoare hagar port-tampon fiole nylon meşe sterilizate eprubete cu tampon steril
unde tu
cu mult spirt într-un borcan te simţi confortabil pe una din etajerele de colecţie ale spitalului
judeţean. aşa ţi-a rămas imortalizat rânjetul. aşa vei apărea în documentarele de după plecare. sau în jurnalele festive. toţi vor fi uimiţi de încleştarea muşchilor feţei de parcă ar fi urmat să muşti din inima unui duşman.
încleştatule măi încleştatule deschide gura mă şi spune
ce lecţie am avut de învăţat pentru astăzi?
aşa îi striga de la catedră negreaunu profu de mate celui mai talentat fotbalist al şcolii generale numărul 3. mare promisiune. mare talent în întrecerile anuale pionereşti dintre şcoli. el nu învăţase să numere până la o sută de aceea rămânea mut la orice întrebare. cred că îşi rodea buzele şi gingiile de era aşa încleştat în tăcere. ştia el când să tacă şi când să-şi mişte picioarele în driblinguri printre adversari. acolo pe teren îi deposeda magnific. înscria din orice poziţie. extazia publicul. în timpul orelor ţinea cuvintele în frâu pentru a nu pierde energia la pasa decisivă.
aş fi avut de învăţat de la el.
poate nu mi-aş fi irosit vorbele pentru surdo-muţi atâţia ani.
măi tu ai afazie motorie
iar ei te-au băgat în primul rând. te împing de la spate spre borcan. îţi vor trasa mişcările.
nici nu ţi-ai dat seama că eşti din ce în ce mai aproape de spitalul judeţean. treci pe lângă cofetăria baiul.
rotocolul a rămas într-un alt ţinut. dar cu bătăi susţinute în venele tale.
modig şi damiev sunt prinşi într-o fotografie cu nuanţe sepia în buzunarul tău. cu cămăşile acelea înflorate de campioni lipite de piepturile tabagice. ţintesc următorea destinaţie.
acum nu mai pot să te susţină. să-ţi dea la o parte părul din ochi.
vei evita strada plină de hârtii. vei lăsa câteva lame de ras în urmă pentru a te găsi când se vor urni din barul styx. au caiacele pregătite. aşteaptă să se umfle răul vedea şi să se reverse peste caldarâm.
tu simţi doar neoanele incandescente din cap şi
o melodie a pierderii de sub asfalt
îţi mişti picioarele spre fiolele cu novocaină şi tinctura cu iod
spre spatula strălucitoare de pe masa salonului
ai ceva de terminat
sau ceva de început.
Etichete:
alexandria,
lucian damiev,
SCOALA DINTRE BRAZI,
valentin nicolae
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu