● Eliza Dumitrescu
● Redactor istorie recentă
● Scriitoare
● Născută noiembrie 1977
O pasăre uriaşă îmi ciuguleşte din creier
privite din naveta spaţială discovery
aripile ei au conturul unei ţări est-europene
sunt emo
m-am ghemuit în unghiul dintre două blocuri comuniste
mă vizitează o ploşniţă
încearcă să mă consoleze
sunt emo am tricoul negru părul negru unghiile negre
am sângele creierul şi sinapsele negre
o pasăre îmi soarbe din creier
aripile ei uriaşe freamătă deasupra ca nişte graniţe incerte
ca harta unei ţări mici din estul europei
stau în unghiul făcut de două blocuri comuniste care încep să se prăbuşească peste mine
sunt emo
o pasăre suge din creierul meu
penele ei se colorează în negru
o pasăre suge din creierul meu imagini cu politicieni plângând zâmbind
sunt mai alb cu câteva sute de grame
o pasăre neagră îmi linge creierul
privită din naveta spaţială soyuz
pasărea seamănă cu o ţară neagră est europeană
stau ghemuit într-un câmp
printre ţevi ruginite şi rădăcini
printre rădăcini şi furnici
sunt alb şi pe câmpul ăsta vine băse pus la patru ace
se dă jos din lexus
se dă jos din duster
se dă jos de pe nava şcoală neptun
se dă jos din mazdă
se dă jos din ferrari
se dă jos din bemve
fracul lui flutură deasupra
eşti palid dragul meu zice
cravata şi mânecile lui flutură ca nişte aripi negre
creierul meu e o pasăre atât de neagră
cât o ţară mică din sud-estul europei
aici pe câmp vine băse şi-mi vorbeşte despre viitor
voi construi blocuri pe câmpul ăsta spune el
şi zâmbeşte emoţionat
uzine şi lanuri de porumb autostrăzi doar pentru tine
eu sunt palid şi îl ascult
pe câmpul ăsta ca un maidan postapocaliptic
voi face un parc de distracţii monumental
şi fracul lui flutură ca nişte aripi negre
la nesfârşit
în câmpul ăsta ca o mahala postistorică
voi construi
voi construi
voi construi
un canal până la tigru şi eufrat
zice băse şi-şi şterge ochii cu o hârtie de 500 de euro
la nesfârşit
Mai rămân, în speranţa că sufletul românilor încă nu şi-a dat demisia. În speranţa că oamenii acestei ţări nu au uitat că omul sfinţeşte locul. Că îşi mai amintesc că schimbarea există.
(preluare din jurnalul naţional- o prietenă. printre rânduri morţi. )
şi ceva care îi place elizei - the cure cu pornografie de calitate http://www.myspace.com/thecure/music/albums/pornography-8781340
sâmbătă, 12 iunie 2010
să o numim o pasăre uriaşă - Eliza Dumitrescu
Etichete:
eliza,
mikos personaj de carte,
modig şi şcoala
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
era să spun ceva despre sufletul românilor şi despre sparanţa românească şi despre cum reuşim noi să ne minţim la nesfârşit...
RăspundețiȘtergeredar îmi place textul...
e
RăspundețiȘtergere