purtam o cămașă gianni versace
de la second
era o căldură microbiană
pe terasa cu vedere la turla bisericii
cu tabla zincată luminând orașul
cu turla ca o antenă wireless
la care ne conectam intermitent
funcție de distanță
toți ai casei plănuiau să treacă de la amoralitate
la imoralitate
era singura cale ce se întrezărea
era singurul loc unde adia o umbră suspectă, nefastă
eram descumpănit
nu, tu nu poți fi așa, a zis damiev
că tu ești cumpănă
inventasem expresia asta: marea cumpălinire
ori o găsisem undeva
naiba știe ce semnifica în capul nostru
tu o să mori cu ideile astea, a zis ovia
n-am furat, n-am mințit
încolo spre seară
o fată a zis eu m-am plicti
încolo spre seară
la intersecția aia
unul dintre noi s-a rătăcit
și brusc mi-am amintit de asta
tot ziceți despre om, tot ne spuneți despre valoarea omului
ce produce omul?
gunoi, a răspuns lectorul.
marți, 15 iunie 2010
toți ai casei plănuiau
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
uite cum "celula" produce în continuare literatură.
RăspundețiȘtergereşi trecere freş de la momente cu bere amară şi nesomn.