View My Stats
Se afișează postările cu eticheta lama de rasa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lama de rasa. Afișați toate postările

marți, 18 ianuarie 2011

i am immortal brahman, lorista

până în clasa întâi am aiurat
stăteam așa sub plapumă în iernile reci
și ridicam o mână deasupra capului
și strigam grădi, grădi

îmi plăcea la grădiniță
copiii îmi spuneau lori
aveam așa niște codițe
prinse cu bile cât toate zilele

la școală am aiurat mai rar
m-am întâlnit cu tine când stăteam în internat
și băieții îmi ziceau lorizda
te-ai apropiat și mi-ai spus
i am immortal brahman, lorizda
vorba asta mi-a plăcut, ți-am zis apoi că nu mă cheamă așa
ci lorista
dar ție ți-a plăcut să mă tot strigi lorizda, lorizda

te certai cu pedagoaga, începusei s-o înghesui prin colțuri pentru mine
te iertam
că tu erai brahmanul meu
aduceai în internat vinifruct, trocadero, calypso și pentru mine aurora
ți se dusese vestea
trezeai tot palierul
lorizda, lorizda
mă iubeai nespus
te băteai pentru mine din orice

ți-aduci aminte când am ieșit noaptea pe ascuns să fumăm, să bem o cafea
și ai început să te bați cu unul care căuta prin gunoaie
i-ai dat câteva picioare dar erai beat și ai căzut
apoi te-a prins de piept de la spate și nu mai puteai să respiri
și l-am lovit cu un lemn în cap de am crezut că l-am omorât

apoi te-am pierdut că într-a unșpea m-am măritat cu un băiat spelb, cu stare
auzeam vești despre tine
că ți-ai lăsat mustață ca de niro in jackie brown și-ți ziceai washington
și hrăneai toți câinii orașului
strigai câinilor, liniște, sunt eu, patronul

îmi răsunau și acum în minte vorbele tale
ține minte trei cuvinte, lorizda
p**a, paru', postăvaru'

te-am întâlnit târziu, am lăcrimat
tu ai plâns și ai rostit ca niciodată
i am immortal brahman, lorista

marți, 15 iunie 2010

toți ai casei plănuiau

purtam o cămașă gianni versace
de la second
era o căldură microbiană

pe terasa cu vedere la turla bisericii
cu tabla zincată luminând orașul
cu turla ca o antenă wireless
la care ne conectam intermitent
funcție de distanță
toți ai casei plănuiau să treacă de la amoralitate
la imoralitate
era singura cale ce se întrezărea
era singurul loc unde adia o umbră suspectă, nefastă

eram descumpănit
nu, tu nu poți fi așa, a zis damiev
că tu ești cumpănă
inventasem expresia asta: marea cumpălinire
ori o găsisem undeva
naiba știe ce semnifica în capul nostru
tu o să mori cu ideile astea, a zis ovia
n-am furat, n-am mințit

încolo spre seară
o fată a zis eu m-am plicti
încolo spre seară
la intersecția aia
unul dintre noi s-a rătăcit

și brusc mi-am amintit de asta
tot ziceți despre om, tot ne spuneți despre valoarea omului
ce produce omul?
gunoi, a răspuns lectorul.

marți, 8 iunie 2010

săptămâna patimilor

© valentin nicolae

ieri a trecut damiev pe la mine
avea remușcări pentru că-l certaserăm pe robert de anul nou
abătut
a venit pe la 14 a plecat la 17
dormeam bătăi în ușă 24:20
cine credeți?
damiev
pierduse toate trenurile, toate autobuzele
mai straniu, mai enigmatic
furase chiar două cărți de la cineva: suflete moarte (noi, probabil) și madam bovary
pe a doua mi-a dat-o mie
uneori nu-l înțeleg
cu robustețea lui, cu optimismul lui cronic, nativ
ar fi trebuit să facă mai mult
nici nu ascultă.

să ți se nască al tău copil în 2000
măgulitor, nu?
noi în anul 20∞

încep să scriu un poem despre frig
despre aceste ferestre închise neluminate
despre mine încorsetat în resentimente

ieri mă întâlnii cu robert pe la prânz
eram ca două animale dispărute de mult
un fel de perodactili
cumpără biserica neagră de baconski
datorită excelentei mele priviri periferice

ieșii să-mi iau țigări ca un apucat
e 1 am
am desenat o ultimă victimă pe chip
robert încercă să-mi povestească frumusețea orașului noaptea după vreo ploaie
renunț frecvent la dorințe
nu prea mă simt în apele mele
zbaterile interioare căzură cu zgomot
sunt o încâlceală
nicio brumă de bucurie preadolescentină

nu m-ar ajuta nici măcar un al doielea bec în camera asta întunecată
am doar câteva cuvinte pe care nu mi le mai aduc aminte
săptămâna patimilor
vorbirăm nimicuri
fumarăm cam mult
ne regăsirăm greu.

vineri, 9 aprilie 2010

efectul de seară - foaie de zmeu

Efectul de seară
foaie de zmeu
exclusiv literară

fondatorii şcolii şi unicii ei membri:

mihail mistul sau misticul
lucian livrescu sau ecvestru
valentin pelin sau cruşin

1.Şcoala are membri.
2.Şcoala nu are membrane.
3.Membrii nu sunt de acord.
4.Membrii au mădulare.
5.Membrii au păreri contrare.
6.Dacă există pdv admise de şcoală, dar susţinute de alţii, membrii şcolii se opun.
7.Dacă ϶ pdv neadmise de şcoală, dar contrazise de alţii, ei le apără.
8.Dacă ϶ oameni, ei opinează contrariul (contradictoriul).
9.Dacă nu ϶ oameni, ei susţin opusul sau oposum.

© vn