View My Stats

duminică, 20 iulie 2014

Hincursiuni Halexandrinice (3)

Damiev: Războiul Lumilor s-a sfârșit     am pierdut
              stră- bunicii se mai trezesc din somnul de veci strigând: nu ne predăm.
              rude îndepărtate ale Generalului suntem gata să începem din nou         războiul.
așteptăm până atunci însemnul gamelelor de tinichea.
până atunci rămânem prizonieri în timpul Iahveic ( Armadei Străine). copiii noștri poate ne vor ridica din poduri sulițele de argint cu care noi v-am săgetat.

O.h.: lăptăreasa cu sticlele ei pline târâte cu un căruț de fier pe strada principală a muncipiului de județ, mult zgomot pentru nimic, voi faceți.
ea ne-a furat memoria.
noi auzeam, doar cum zarurile de table ticăiau lângă masă, precum un ceasornic pe altă tejghea în cutia de lemn.
sticlele de pe mese se aruncau în golul chiuvetei barmanului , una după alta, singure, derutate, metronomic. haiducesc gest.

după moarte ne vom simți ca peștii în apă.

între timp la o masă apropiată, mult prea apropiată, ea explica entuziast cum Vedea poate deveni Marea Neagră, iar Alexandria ar putea fi direct port de importanță strategică, cu toți peștii ei morți, înainte de a ajunge în undițele tremurătoare ale pescarilor.

mi-am tăiat singur curentul în apartament pentru ca la trezire să nu mai îmi văd chipul în oglinda băii. același chip. neschimbat. neperturbat de nimic din ce mai se mai întâmplă în afara apartamentului.
în afara apartamentului este doar un alt apartament cu mai multe uși, voci, gemete, clanțe ruginite, chei multiple,  strigăte, și un fel de revoltă amortizată cu prea multe închideri.

nu vrei să mai ieși.

când ieși, nu mai vrei să te întorci în același loc. același, de fiecare dată, neschimbat, imperturbabil ca zâmbetul unui polițist spălat, prespălat de superiori zilnic, repetând regulamentul ca un robot .

ești buuuuun ! băăă! bun!
de aruncat. același. orice schimbare ai încerca. orice mișcare te-ar mișca, înainte să o miști tu pe ea, te va face praf.

D.: intră alcoolul în mine ca veninul într-o suricată.

( prea prins.

muștele adunate pe șervețel, pâlc, hoardă amenințătoare, noi privindu-le chirurgical. destabilizitoare muște.
privim și nu credem în reuniunea lor, întâi nu credeam, apoi ne convertim la martorii lui Ebola muștelor. avem lângă noi vestitorii pe șervețel îmbibați, alcoolizați de berea vărsată din netenție.
ăștia.            băiiii!
muscoii,  sunt vestitorii ordinii viitoare.
ca toate cele viitoare, mesajele lor conțin prea multe promisiuni, care nu se vor împlini niciodată.

MĂI amice,
despre muscă, muște voiam să-ți spun ,
mă gândeam la viața unei muște, scurtă, neliniștită, poate completă, la gândirea ei de neînțeles pentru noi. stă pe masă aici nesimțitoare, indiferentă, fudulă.
stă pe masă sfidătoare. poate nu înțelegem noi.    sau nu înțelege ea. nimic din nimic, ce rezultă? nimic. 
nici noi pe deplin. nici ea total.
o neînțelegere a pozițiilor fiecăruia.
musca înainte de noi. musca după noi. musca la final. și după. în zbor plenar.
musca deasupra orașului, intrând prin ferestrele apartamentelor, praf pe asfalt ferestrele.
musca regină ne fute toată vara. un mod aparte de futere.
eu m-am gândit la viața unei muște aparte. musca verde. un soi special. cu totul aparte. o supraviețuitoare.

ce este în capul nostru?
un roi de muște combinat la prima strigare cu un roi de țânțari.
totul pentru împreunare. totul pentru patrie! totul pentru intersectarea speciilor. împreunarea dorită,ideală, proiectată, realizată. acum. magistrale împreunări.
magistrală albastră, o glumă pe lângă acest proiect de insecte, bucuratoare, însoțitoare fidele, perturbatoare.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu