(1). incursiuni halexandrinice.
damiev: între tutun și inocență. (suspendați). transcriem pe curat ziua de azi.
o.h:
ar fi nevoi de o prostituată pentru a ne salva identitatea. o parte din
ea. cea mai măruntă. o ciozvârtă din ce a mai rămas din restul. restul
restului.după noi vor rămâne urmele buricelor degetelor pe mesele
barului. asta oricum. în fiecare zi tragi din aceeași țigare, aceeași
aromă, poveste diferită.
d: el nu mai poartă azi numele
înmiresmat al prințului, așa că scoatem la plimbare prin oraș Lama de
Ras(ă), ultimul număr, o tragem de lesă pe rând printre mese, străzi,
ulicioare, bodegi, spre calea ferată. să se plimbe și ei cu ea , o
iubită în fond, de ziua copilului rătăcit în copilărie. în a lui. și a
altora.
lama prin parcuri dansatoare fâșneață o curviștină locală, cu
aer astral. în ascensiune. sfidătoare. total necunoscută,tocmai
recunoscută
lama fumând chiștoace fumate de alții cu mult înainte mereu aceleași cu aceeași aromă provincială nici urmă de havană a havanei
la
rotocol intinsă cu picioarele desfăcute indecentă burgheza castrista
care castrează poftele lama pe bănci sub bănci pe birourile județene ale
latifundiarului Filip bosul de ziar local se va înspăimânta și va căsca
ochii în gol
ce știți să faceți?
tot orice în orice fel repede inimitabil
suntem
exhaustivi cuprindem totul transformăm chibritul în fum nimic mai mult
pretențioșilor arta malnutriței hrănește mintea cu ce este mai bun minte
exhaustivă și iată diamantul
revista lama de ras este
ghilotinică ucigătoare neasemuită împărțită din mână în mână lăudată de
ori și cine de cine? scrieeem pentru colocatari covecini de scară
păi cât întuneric am mâncat pe pâine în g103 mai mult decât pot crede
acum copilăria înainte de bătrânețe și în timpul bătrâneții tot ea
desfășurată temeinic or să afle ce nu vor să afle
la nimic la
asta servește o revistă deșteaptă un mare nimic pe mai multe pagini cu
desene de mână direct de mână modig este un modigliani de școala 6
frumoasă școală și texte scrise în transă fără nici o legătură cu nimic
tocmai de aceea de citit memorat reținut citat de manual să știe elevii
țării noastre
rupt aruncat hârtie igienică prin tot orașul apoi
izgonire din oraș atentat la atenția susținută a colocatarilor de bloc
scară cartier barrio
relaxanți și relansați întrebarea metodică și metronomică era când vă lansați?
unde?
ne întindem oasele pe scaunul barului pe tejghea pe piatra rotocolului timpuri mai bune mai altfel de unde?
(
printre mesele barului de gară căutând chiștocul scăpat. în jur fețe de
mese pătate de alcooluri. multicoloră priveliște. mese abandonate pe
trotuar în așteptarea clienților. oferta știută, reștiută, învățată pe
dinafară , recitată de mai multe ori, până la memorare fidelă, precum
poemul înecatului ce nu ne-a salvat de greșalele trecutului.
acum este marți sau este joi? în fiecare zi doar vineri. niciodată o altă zi nu poate veni.
acum
pe tejghea etalate cu toate etichetele multicolore, bicolore,
multiforme, cireșica, vermuțelul, berica robema de roșiori, roșiorul
trăiește în sângele nostru prin brend, aromă, licoare, ieftină. ne
vindem ieftin, ne-a spus domnul.
chiar nu înțelegem?
noi deopartea mesei
vorbeam de marele împușcat, neînțelesul, în nici un caz marele singuratic.
de
ce l-a împușcat pe plajă pe arab? într-o secundă. două. trei. într-o
eră. a fost o mare neînțelegere. și am zis: de aici încolo va fi doar
începutul tragediei cu tot cu antomia ei la vedere.
din cauza
soarelui l-a împușcat, îi bătea prea puternic în ochi, i-a venit nu se
știe de unde, secundic se pare, puțină amețeală, nor pe ochi, noi suntem
din norii negrii polonezi, serial cu mare succes la publicul românesc
comunist, de la comuniști la comuniști ni se trage, și a apăsat pe
trăgaci, pa, pa, arabul.
s-a înstrăinat străinul, trăgătorul.
trăgătorul este mereu pedepsit, dar aici, atunci, în acel moment nu a
fost cu intenție. a fost viu arabul, totuși, cu câteva secunde înainte
de a muri victima arabă, era viu, și a încercat să-i spună ceva, să
lămurească nelămuritul. înainte mai trăia din plin. mai gândea.
bolborosea cuvinte. a gesticulat înainte să moară. gesturile fatale.
anacronice. neinspirate. apoi s-a transformat într-un morman de carne
întins pe nisip. și gata cu el.
panica străinului, trăgătorul, de
după, de dinainte de proces, din timpul procesului, ehee, altă poveste,
absurdul a pus mâna pe pistol, în locul lui, nu era vinovat, nu găsești
vină în derutați, vina este deruta, și a tras la țintă. ținta arabă.
și hacum eeee este halt hacum
soare.
amiază. oameni la mese, la hălbică, spumică, gâlgâilă, așteaptă să
plece, aleargă dintr-un oraș în altul cu sacoșe pline de cadavre,
verdețuri, nutrețuri, gramadă de cumpărături, haleul îi halește zilnic.
avem două noduri de cale ferată. două direcții. de aici mai
departe, nu prea ai unde, prea departe, nu prea ai unde. ce? noi nu am încercat să fugim? ba da.
și
am reușit, să ajungem până la poroschia, prima comună ânspre zimnicea.
nu era deschis nici spitalul de nebuni la ora aia, poate o puneam de un
chiolhan cu asistenteleși nu rătăceam prin plantațiile de pepeni să
speriem pândarii la patru dimineața. doar cu ele. atentele pastilate.
sau
poți ajunge din tren direct în dunăre, salt mortal în dunăre, dacă vrei
să ajungi la apă, la pește , la recitarea poemului înecatului pentru
salvare. la capătul zimnicei. cealaltă parte este înspre roșiorii plini
de bere.
hrăniți de vitaminele din bere.
eu de asta beau zilnic,
de la prima oră, sunt contemporan cu prima rază apărută, ea este
gălgăitul meu. și curge bine. curge majestuos. trahee unsă, viață lungă.
sunt în căutarea graalului vitaminic din licoare, la ea vreau să
ajung, la combinația de vitamine din drojdie și scap de hrană, de
flămânzeală, de grija haleului. ( O.H. - DAMIEV. ) UMBRA LUI MODIG LA
COZIA. TRIUMFA.
luni, 14 iulie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu