incursiuni alexandrine (6)e (7)

damiev: ești inalterabil.
o.h.: nu există termen de garanție. negarantat. livrat. ambalaj. hambalat cretacicus. humulus. precum în cumpălinire.
fericire din nimic și groază din orice.

subterana crește
îngrijesc atent la amprente necunoscute
nu are o formă bine stabilită
viața paralelă este aceea pe care o dorești
întreruptă    nu asta nu   niciodată     va fi  în sfârșit o dată

RENga dialog:

damiev: operația fost reușită
              pacient          mort
am chemat salvarea poliția morgaaaaa

o.h: se poate privi asta din spate? peste umăr?
aaaaaa
Diavolulll ?
d: sper din tot sufletul ca niște barbiturice să-mi producă niște fosfene
(pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid din cauza impurităților) să SPUN că în fiecare zi a venit Revelionul și că o să plec
o.h: unde ajungi?
d: vreau să ating Mont-Blancul sufletului meu și să mă îndrept spre Kilimanjaroooo
sper ca al doilea creier să fie atât de meticulos și să inventeze o roată zimțată, căci lanț iau de la tine ca să-l cupleze și pe celălalt.

nu pot să depășesc optsprezece ani având un complex al inchetitudinii,  paradoxul imaturității, adică de la 30 de ani poate începe procesul de întinerire.  

damiev: am avut adeseori păreri preconcepute despre mai toate lucrurile, în general, iar acum ți-aș spune că odată cu epuizarea lor m-aș găsi orb fără nici un punct de sprijin.
iartă-mi te rog incoerența și citește printre rânduri. dacă ai încerca să mă duci pe un drum al dezvinovățirii, în sensul că, nu toate fenomenele îmi poartă amprenta, ci ar mai exista și cauze exterioare, toate bune și frumoase, însă nu mai cred ca tine teoria asta.
mai putea găsi vinovat în mai toate de ar fi să o faci cu un ochi critic, și chiar te-aș crede pe cuvânt dacă te-ai crispa nervos.
când ne-am despărțit ultima oară, îți amintești că ne încurajam reciproc în ceea ce privește scrisul. lucru bun și ăsta, dar descopăr acum, cu infinită disperare, că mecanismul critic al judecății de apoi și-a făcut pe deplin datoria. chiar și o fracțiune de secundă , chiar și un obiect pierdut, un gest aberant a putut să declanșeze la proporții înspăimântătoare sentimentul ratării.

o.h: nu mai am casetofon de două săptămâni. tăcerea asta face ce vrea din mine.
a apărut o amorțire a dinților ca înaintea unei extracții. o extracție amânată de fiecare dată, transformată într-o invazie calculată, amânată, calculată, până la insuportabilitate.

întâi intri în primul corp. apoi în al doilea. și tot așa, până le pierzi șirul și rostul.

este ca  și cum ai merge într-o căruță pe drum de țară. în față este măgarul. unul bulgăresc ca rasă. 
căruța te tot leagănă, te tot leagănă, și tu nu ai mai vrea legănarea. ar veni greața peste tine. ca după ce ai tras din pungă. și tu nu ai mai vrea. nu ai mai dori să urmeze nici un drum, dar căruța merge în continuare,  trasă de măgarul bulgăresc, un măgar pur-sânge, unul conștiincios, nu din ală care ar vrea să se oprească în mijlocul drumului. oricum, prea mulți catâri în lanul de porumb, prea mulți și nefolositori. 
tu ai nevoie de control, l-ai prinde de ceva dacă ai avea de ce, dar nu poți. 
regulile controlului le uiți, ori te uită ele pe tine, te lasă în căruța măgarului bulgăresc părăsit. 
nu ai hățurile. și ar trebui să ai hățurile în mâni. ți-au scăpat hățurile. magarul. căruța tot merge. spre groapă. ți se face rău. ai scăpat hățurile. 

d: visez de câteva nopți un șarpe. 
stăm pe o rână. fiecare în trupul lui. calmi. imperturbabili.

fiecare. separați. în trupul lui.