epistole din concursul cea mai frumoasă epistolă din țară noi am scris-o. totul la trei mâini și trei degete. epistolele Renga sunt cu garanție nelimitată.)
d: - îmi trăiesc viața de parcă fiecare zi ar fi 1 aprilie... recunosc am o mentalitate de sinucigaș...
am studiat de curând un manual de psihiatrie american. m-am regăsit fragmentar suferind de toate bolile de acolo... ce așa mai putea face? este total inutil acest ghid, viața mea îl depășește.
damiev: dar tu nu știi câte speranțe mi-am pus eu în această boală.
la urgențe: terapie suportivă și ceva meloterapie să levitezi.
psihoterapie analitică pentru a întoarce mintea pe dos ca pe o mănușă. să vezi cât praf cade din ea.
damiev: îmi delapidez repetat mintea, încerc să mi-o pierd pentru a mi-o găsi apoi altfel... alteori îmi regurgitez trecutul ... fiecare rămâne ghidat doar de propriile obsesii și pasiuni.
uneori încerci derutarea sau doar asta îți iese cel mai bine. (o.h)
din epistola lui modig către d. și o.h. (fragmente sfinte. însemnate. neasemuite.)
-am crezut( și cred) că cea mai mare calitate a mea este rostirea. adică pot comunica, rezona cu lejeritate, dar timpul nu-mi dă dreptate: am vorbit foarte puțin cu voi. am crezut că mă pot construi prin diferențiere, prin critică și contrast.
astfel stând lucrurile mi-am ales pentru ridicarea și definirea mea, alte trepte, puncte de sprijin,alte creioane și culori.
cred că mă pot desena doar prin conflict.
totuși, nu mai pun la socoteală sensibilitatea mea excesivă uneori și nici frica instictivă, că aș putea pierde tot în contactul cu oamenii.
ce ne mai prăpădim de râs de lumea în care trăim.
cum mai alergăm și nu ne pasă de ziua de mâine. de ziua dată să murim.
suntem trei oameni în câmp cu inimi ce vorbesc aceeași limbă, dar beau ceai englezesc din căni total diferite.
Azil- loc unde găsește cineva ocrotire și adăpost. instituție unde sunt internați cei foarte tineri. infirmii țării.
loc de ocrotire și adăpost. de tineri. de ele avem nevoie. de cât mai multe centre. urgent. de minimul necesar dispariției în liniște cu instrumentarul omologat de cei din marile ministere.
trăiesc să-mi exprim propria derută și mirare. să derulez cu întârziere secvențele. nu adera. să nu te prinzi de nimic din toate aceste cârlige. (o.h)
- știți ce aspus Zavera de mine? bă, tu ai o personalitate de nul și ești ca o gaură neagră care absorbi totul. și e un lucru bun să fi nul. (modig)
epistola lui damiev.
prieteni dragi, (planton 3/4)
mă străduiesc să vă scriu în acest moment de respiro în care poți să gândești, să fi altceva decât un mecanism sau acefal.
sunt bine, sănătos și chiar voi sta un an cu ochii în tavan.
îmi lipsiți, mi-e dor de nopțile de cașcaval pe care le ronțăiam împreună.
dacă aș putea să vă scriu cu anumite culori, cu mirosul, m-aș descrie ca îmbălsămat într-un albastru tern, spălăcit cu irizări de petrol, ulei mirosind a săpun ieftin, a lavandă de 15.000 de lei, a latrină. însă nimic nu e mai dezarmant decât timpul ( 11 luni), coșmarul din care te trezești paralizat. ( dușurile merg și ele, mâncarea este bună/ și dacă ești băiat bun/ ai o vizită pe lună). ascult muzici și în momentele libere citesc rânduri din Castelul lui Kafka, o variantă neaoșă din Educational Prison.
vinovăția este mai presus de orice îndoială și toate astea parcă par să aibă puterea să te absolve de toate greșalele noastre și greașalele greșiților noștri.
cel mai important lucru aici e să taci, să nu articulezi nici un sunet de parcă în pregătirea pentru instrucție cineva a strecurat, din greșeală exerciții de zen. cât de culpabil trebuie să fiu să reiterez în zece rânduri un cuvânt precum vinovăție
(și sinonimele). să taci.
poate că n-am să înțeleg niciodată acest sentiment provocat de angoasă că te îndrepți spre ceva fără destinație.
raul, am văzut că erai turburat și crede-mă, că și eu gâfâi cu ritmul ăsta impus, pentru că cel mai greu este să fi tu însuți. nu am stofă de erou, ce m-a salvat a fost poate caracterul meu demonstrativ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu