bronzaluminiu - raul t. modig /v. nicolae/

semăna cu tadzio i se spunea lordul sau prinţul tu tot spuneai: kali
yuga a trecut
era atât de frumos
blond îmbrăcat în alb priza bronzaluminiu prenadez
halucina privind copertele casetelor audio
apoi plângea
tu delirai cultural
tu ziceai iar şi iar kali yuga a trecut nu era nici veneţia nici viena
era piaţa unirii 2 adică tot aici oriunde ar fi n-aveai cum să-mi
răspunzi la cele mai simple întrebări orice s-ar spune
nu puteam să trec peste asta dârele alea de sânge de pe faţa lui erau
un semn o veste
ca în vis dar nu vestea cea bună nu
era un drum aşa de sânge şi nişte drums a prohod
râdeau ce să zic rânjeau însângeraţi.

nextval and currval - raul t. modig

tu zici prea bine ca te vei duce
tu zici ca poti scrie ca mine ca ei
imi cumparasem un radio s-o ascult pe adela greceanu
insa tot cu lorizda petreceam
era o greva spontana la spitalul ei
in primul rand usor imbracata desi era un ger de copca
lorizda inrosea pixelii televizorului
nici n-o puteam privi
mi se involbura mintea imi vajaia sangele
il auzeam in urechi
parca era nascar

incercam sa fiu atent la adela
la literatura contemporana
nextval
tineam tv-ul pe mute
daca mai si vorbea plecam cu primul tren
of, currval, currval

si dintr-odata l-am auzit pe hondrari
ca iubirea nu stiu ce face
ca apropierea e...
a, da, cuvintele trebuie sa aiba acelasi sens pentru indragostiti

daca-i ziceam lorizdei
ca eu sunt nextval si ea currval

oricum o iubeam nespus

de fapt - lucian damiev

/juan miro/


“dulce schizofrenie la trecutu-ţi mare, mare viitor(…) un lucru este sigur: copilul-manifest se ascundea permanent printre fustele mamei dând impresia unei melancolic incurabil. ”



mi-aş extrage bulbul

cefalo-rahidian

eu care dizertam ore în şir

despre lobotomie şi schizofrenie

era un nou current în artă

un fel de picasso

………………...,,, ......

ştiam din cărţi

maxime şi cugetări

ce se filtrau prin hemoglobină

un fel de ordonare

“a viselor pe care le predispun

la o vădită derutare” .

la masa cu noi - robert cozmeanu (ne-privirile dintre noi)

ne-privirile dintre noi

Sunt orbul care-ti scrie odiseea

cu ochii din spatele creierului ferecat cu lacăte

Sunt nebunul întâlnit pe stradă

care îţi arată calea

La ce bun să văd cum ajung să am dreptate dacă tu vei fi ales deja prost în urma mea?

nu-ţi voi spune niciodată: vezi? …dacă nu m-ai ascultat?!

pentru că nu-ţi voi mai vorbi niciodată

îmi va părea rău pentru tine … femeie

pentru că erai frumoasă.



Sunt orbul de la colţ de stradă deghizat în cerşător

căruia nu i-ai oferit niciodată o privire caldă

am avut nevoie de ea în multe momente ale vieţii , nu contest

dar am învăţat adesea să mă privesc şi în oglindă

încît mi-a fost de-ajuns să nu fiu egoist

pentru a fi aproape fericit cu mine.



am avut mereu încredere

cînd toţi din jur mi-au stîrpit-o fără s-o-nţeleagă

te-am lăsat să pleci

cât încă mai aveai ocazia

cât încă nu era prea tîrziu pentru tine



ar trebui să-mi mulţumeşti

iar din asta să înveţi o lecţie importantă!



am ştiut întotdeauna că ai nevoie să te dedici total

aşa că mi-am jucat bine rolul în care am crezut nestrămutat de gurile rele din tîrg

ce-mi spuneau nu o dată că nu e bine să mă bag în afaceri sentimentale cu tine



nu ai ştiut niciodată cum ar putea fi să mă priveşti cu adevărat

să mă iei cu tine pe sub piele

să mă simţi

să mă respiri.



nu e un reproş, e un semn de mulţumire!

pentru că nu erai tu…

-şi uneori nimeni nu poate să fie -

am fugit atât de mult încât



am ajuns să mă descoper



în întuneric…

adică în locul în care

dumnezeu se

ascunde

de

n

o

i

desenai small angels

coboram din tren în gara basarab
ceață smog fum grătare votcă
hoți bișnițari karatiști ai huilei
mă așteptai într-un taxi
într-un furou alb dantelat
ca rusoaica lui gib

aveam eu fantezia asta, lorizda
că văzusem două panarame îmbrăcate așa când eram copil
în gara din buzău
dimineața
de se uita lumea ca la urs

și-mi plăcea piesa asta la nebunie
stau în unitate
fac târâș pe coate
fac sectoare și plantoane
pân’ la liberare

plecam în trombă spre garsoniera ta
o închiriaseși pentru mine, lorizda
coboram târziu în noapte să bem o cafea la dozator
să cumpărăm țigări și condoms
tu te aruncai pe burtă în zăpadă
și ziceai că dacă dai din mâini ca și cum ai înota fluture
desenezi îngeri, small angels
cât te iubeam, lorizda.

© raul t. modig™

trebuie să vorbesc mult cu tine (eliza nicolaina-invitata)

trebuie să vorbesc mult cu tine
despre orice
nu contează că asta nu ar lămuri cu nimic
ce s-a întâmplat în seara aia
sufletul tău făcea vodoo
mă simţeam ca o păpuşă de jăratic
luminam între plămânii tăi ca între două aripi mişto mărimea S
s-au deschis de câteva ori uşile tramvaiului
dar nu a urcat nimeni doar fire de nisip au măturat podeaua vagoanele astea au fost făcute doar pentru noi când am înţeles era prea târziu chiar atunci soarele amiezii a alunecat scârţâind sub talpa elastică a întunericului tu ai mai aşteptat câteva staţii să vină controlorii să-ţi dea amenda aia fabuloasă urâtă ca singura dintre certitudini ţi-ai scuturat sandalele de nisip ai adunat cochiliile aduse de curenţi nu aveam să mai coborâm niciodată şi despre asta nu puteam vorbi
încă nu inventaserăm cuvintele acelea
însă puteam vorbi despre restul
despre orice


mai multe texte ale elizei pe blogul ei: trauma arlechin.

ps: vom avea mai multi "autori" ai blogului nostru in viitor. sa-i numim invitati. doriti. placuti.
sa nu va plitisiti doar de textele-productiile-aberatiile rotocolarilor. facem colectie de texte cu anumita priza.subiectiv. firesc.nu dezvolt.
in curand pe ecranele rotocolarilor: dmitri mitcov, robert cozmeanu... si alte surprize muzicale.

i am immortal brahman, lorista

până în clasa întâi am aiurat
stăteam așa sub plapumă în iernile reci
și ridicam o mână deasupra capului
și strigam grădi, grădi

îmi plăcea la grădiniță
copiii îmi spuneau lori
aveam așa niște codițe
prinse cu bile cât toate zilele

la școală am aiurat mai rar
m-am întâlnit cu tine când stăteam în internat
și băieții îmi ziceau lorizda
te-ai apropiat și mi-ai spus
i am immortal brahman, lorizda
vorba asta mi-a plăcut, ți-am zis apoi că nu mă cheamă așa
ci lorista
dar ție ți-a plăcut să mă tot strigi lorizda, lorizda

te certai cu pedagoaga, începusei s-o înghesui prin colțuri pentru mine
te iertam
că tu erai brahmanul meu
aduceai în internat vinifruct, trocadero, calypso și pentru mine aurora
ți se dusese vestea
trezeai tot palierul
lorizda, lorizda
mă iubeai nespus
te băteai pentru mine din orice

ți-aduci aminte când am ieșit noaptea pe ascuns să fumăm, să bem o cafea
și ai început să te bați cu unul care căuta prin gunoaie
i-ai dat câteva picioare dar erai beat și ai căzut
apoi te-a prins de piept de la spate și nu mai puteai să respiri
și l-am lovit cu un lemn în cap de am crezut că l-am omorât

apoi te-am pierdut că într-a unșpea m-am măritat cu un băiat spelb, cu stare
auzeam vești despre tine
că ți-ai lăsat mustață ca de niro in jackie brown și-ți ziceai washington
și hrăneai toți câinii orașului
strigai câinilor, liniște, sunt eu, patronul

îmi răsunau și acum în minte vorbele tale
ține minte trei cuvinte, lorizda
p**a, paru', postăvaru'

te-am întâlnit târziu, am lăcrimat
tu ai plâns și ai rostit ca niciodată
i am immortal brahman, lorista