View My Stats
Se afișează postările cu eticheta ovia herbert. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ovia herbert. Afișați toate postările

marți, 15 iunie 2010

toți ai casei plănuiau

purtam o cămașă gianni versace
de la second
era o căldură microbiană

pe terasa cu vedere la turla bisericii
cu tabla zincată luminând orașul
cu turla ca o antenă wireless
la care ne conectam intermitent
funcție de distanță
toți ai casei plănuiau să treacă de la amoralitate
la imoralitate
era singura cale ce se întrezărea
era singurul loc unde adia o umbră suspectă, nefastă

eram descumpănit
nu, tu nu poți fi așa, a zis damiev
că tu ești cumpănă
inventasem expresia asta: marea cumpălinire
ori o găsisem undeva
naiba știe ce semnifica în capul nostru
tu o să mori cu ideile astea, a zis ovia
n-am furat, n-am mințit

încolo spre seară
o fată a zis eu m-am plicti
încolo spre seară
la intersecția aia
unul dintre noi s-a rătăcit

și brusc mi-am amintit de asta
tot ziceți despre om, tot ne spuneți despre valoarea omului
ce produce omul?
gunoi, a răspuns lectorul.

marți, 8 iunie 2010

săptămâna patimilor

© valentin nicolae

ieri a trecut damiev pe la mine
avea remușcări pentru că-l certaserăm pe robert de anul nou
abătut
a venit pe la 14 a plecat la 17
dormeam bătăi în ușă 24:20
cine credeți?
damiev
pierduse toate trenurile, toate autobuzele
mai straniu, mai enigmatic
furase chiar două cărți de la cineva: suflete moarte (noi, probabil) și madam bovary
pe a doua mi-a dat-o mie
uneori nu-l înțeleg
cu robustețea lui, cu optimismul lui cronic, nativ
ar fi trebuit să facă mai mult
nici nu ascultă.

să ți se nască al tău copil în 2000
măgulitor, nu?
noi în anul 20∞

încep să scriu un poem despre frig
despre aceste ferestre închise neluminate
despre mine încorsetat în resentimente

ieri mă întâlnii cu robert pe la prânz
eram ca două animale dispărute de mult
un fel de perodactili
cumpără biserica neagră de baconski
datorită excelentei mele priviri periferice

ieșii să-mi iau țigări ca un apucat
e 1 am
am desenat o ultimă victimă pe chip
robert încercă să-mi povestească frumusețea orașului noaptea după vreo ploaie
renunț frecvent la dorințe
nu prea mă simt în apele mele
zbaterile interioare căzură cu zgomot
sunt o încâlceală
nicio brumă de bucurie preadolescentină

nu m-ar ajuta nici măcar un al doielea bec în camera asta întunecată
am doar câteva cuvinte pe care nu mi le mai aduc aminte
săptămâna patimilor
vorbirăm nimicuri
fumarăm cam mult
ne regăsirăm greu.

vineri, 9 aprilie 2010

efectul de seară - foaie de zmeu

Efectul de seară
foaie de zmeu
exclusiv literară

fondatorii şcolii şi unicii ei membri:

mihail mistul sau misticul
lucian livrescu sau ecvestru
valentin pelin sau cruşin

1.Şcoala are membri.
2.Şcoala nu are membrane.
3.Membrii nu sunt de acord.
4.Membrii au mădulare.
5.Membrii au păreri contrare.
6.Dacă există pdv admise de şcoală, dar susţinute de alţii, membrii şcolii se opun.
7.Dacă ϶ pdv neadmise de şcoală, dar contrazise de alţii, ei le apără.
8.Dacă ϶ oameni, ei opinează contrariul (contradictoriul).
9.Dacă nu ϶ oameni, ei susţin opusul sau oposum.

© vn

miercuri, 31 martie 2010

NAFTALINĂ ( STIL SMULS 9 DAN)

dialoguri ovia&damiev

3.
oh: ce ai avea de transmis... cînd nu ai nimic de transmis?
l.d: vreau să transmit, în primul rînd, un sentiment de siguranţă împotriva propriilor noastre metehne. un optimism morbid, o tehnică literară pitencantropică, barbarismul intelectual opus mandalei, chitul vomitîndu-şi viscerele, un vierme giardia crescîndu-şi puii.

o.h:păstrăm anumite secrete. încă visăm la o spânzurătoare amplasată în mijlocul oraşului... unde câţiva de noi ştiuţi să-şi încerce netezimea şi fragilitatea gâtului. ghilotinarea din faşă a discursurile oficiale.ei uneori mai câştigă şi voturi adeziuni şi o simpatie indusă. oh, picioarele tale o fericire nesperată...
l.d: frumosă întrebare sau mai degrabă e frumos cuvântul secret, îmi aduce aminte de arta memoriei şi de secolul pe care l-am greşit. de perpendiculara pe care o făcea laţul spânzurătorii cu penajul multicolor al papagalului. şuviţa de sânge abstrasă în celebrul “sânge animal ce curge pe canal la abator”, podul copilăriei, la medeleni etc.

o.h: se scrie, rescriem o acupunctura a gândurilor nesperată din fărâmele altora, din amintirile lor, uneori le confunzi cu ale tale. iese la iveală o ciorbă de perişoare. ciorba de burtă este păstrată pentru treziri bruşte din mahmurelă. vorbeşti limba altora şi eşti gata să juri că-ţi aparţine. să găsim un nou refugiu confundabil şi el rescris în legăturile insiduoase cu divinitatea, modul obscur cum ţi-o apropii şi îndepărtezi în acelaşi timp.
ld: acum 15 ani când eram sub efectul aplatizant al religiei de ziua a 7-a am creat propria viziune despre lumea aceasta... imaginează-te într-o puşcărie cu gratii evident. lumea aceasta a fost creată de dumnezeu pe furiş. a făcut oamenii aşa cum şi i-a imaginat şi i-a asemănat sieşi. o lume eternă trăind dincolo de bine şi de rău. zeii cei mari l-au surprins şi pentru asta l-au întemniţat pe dumnezeu facându-l martor neputincios al propriei sale fantasme.
eu- prins în propria cursă transformat în privitor al omuşorilor. răspunzând la rugăciunile noastre cu ceva întârziere. ne ajunge pe ultima sută de metri un râu de plâns până seara. chiar credem că am putea scăpa printr-o eschivă nereuşită. iar ultimul lui semn cu adevărat de dragoste către noi ar putea fi doar un potop. ne raportăm cu capul în jos la ce va veni. pentru aproximarea unui unghi de fugă. pe când totul din jur este o carcasă a tăcerii din gura unui flămând ... să ne facem o colibă...

o.h: deci câteva teme sub greutatea cărora să ne prăbuşim...
l.d: păi ar fi aşa: subnutriţia, lipsa calciului din organism, tumefierea tegumentelor, schizoidia, rezervaţiile de zimbri din românia pe cale de dispariţie, uvertura finală din simfonia a3a din bethoveen, metempsihoza şi fraţii ei glaucomul şi exterminarea lui, rotonda plopilor în floare, malformaţiile congenitale şi preponderenţa lor la tinerele mame suferind de tabagism şi alcoolism, incongruenţa unghiurilor coplanare etc.

o.h: proiecte de trecut ai? (căci ele ne sunt mai dragi ca morfina şi un viitor nesigur la un loc)
damiev: daa... am mari proiecte: să traversez canalul mânecii din buzunarul stâng al memoriei, să mă scurt-circuitez în marele circ al andaluziei, să rescriu biblia şi pe fii săi scribi, să mănânc cât mai mult caviar şi să beau şampanie. trebuie să dispară literatura hipnagogică şi să apară în toată splendoarea ei literatura post onirică.

o.h: rămânem în ciuda unei liste de regulatori ameţiţi ai socialului cu traumele la vedere... în chiar timpul facerii lor.
damiev: am fost de atâtea ori altcineva încât cu greu aş putea face o recomandare spre locul de unde ai putea să mă iei.
o.h: să mi te însuşesc pentru a-mi adauga un complex mortal de boli la cele pe care deja le-am dezvoltat ... şi asta cum îi spune... cum o cheamă, chiar aşa... o cheamă infinită răbdare. o cheamă acasă ca în concertul de la timpuri noi artanu... şi pe corina... ne cheamă în străinătăţuri şi o să plecăm...
l.d: în colţul odăii (şade sau nu o.h.) mototolită mâna mea...
o.h: iată încă o dovadă incontestabilă de trecere temerară prin spaţiul îngust al evenimentelor de tot felul. şi pentru a te completa şi pentru ca basho, post-mortem, să ne poate lua în seamă măcar cu o fluturare de mână, deget, unghie scriu: din cauza liniştii nu a mai deschis gura...


l.d: nu pot scrie proză deoarece uneori există posibilitatea să îmi complexez “personajele” din realitate.
ha ho ha ...
o.h: poate încercăm (cu greu modestia înainte de toate), să ridicăm nişte schele să nu-mi spui sechele... pentru o mare literatură. modelele au mereu rol de dărâmare din interior... şi noi ce căutăm? stimulente. stimulante.ha. marfă de import. ceva de care să ne agăţăm pentru ieşirea la mal.
impresia asta puternică în multe ore ale nopţii suntem vegheaţi de un mort.
uite ce am găsit notat... o să-ţi citesc nu te ridica de la masă nu mai pleci. ai pierdut trenul de navetă. buzescu ăsta este aşa departe... şi naşul beat şi călătorii beţi şi cojile de seminţe strânse stive pe coridor. piramidele unei mândrii locale. scuipă pe jos cojile de seminţe. nu le va curăţa nimeni.
uite ce am găsit în caiet... stai... uite aici. am folosit pix roşu ăsta inspiră:
pentru că nu iese niciodată cum vrei tu, pentru că ce investeşti sentimental nu-ţi oferă nici o garanţie de răspuns, pentru că de obicei chiar dacă vizualizezi dinainte încă un eşec, te arunci orgasmic spre el, pentru că cel ce nu oferă are întotdeauna un zâmbet larg care nu te umple şi pe tine, ci doar îţi creşte furia. pentru că uneori nu ai unde să fugi de tine, oricâte terenuri de fugă cu verdeaţă ai imagina. pentru că ceva ce nu vrei exact, ce nu vrei, se prăbuşeşte şi mai mult în tine. ai stări deviante pe care nu poţi să le mai controlezi. pentru că este o surpare şi o cădere dureroasă în noi tuneluri care nu ştii de unde tot apar şi se multiplică. pentru că îi vorbeai dus aproape despre şobolan şi mandala trasată de el în demisol pentru a te găsi sau a se regăsi... iar ea te întreba mirată care şobolan?
păi da... care mandală? poate să arate ce vrei când vrei?
care şobolan te poate ghida spre luminiş? ce naiba ai... ce naiba vrei... ce naiba spui... când nu spui...
este greu să te debarasezi, să laşi , să pierzi ca şi cum ai câştiga la nesfârşit...
pleacă şi vei fi izbăvit de călătorie şi de ce reuşeşti să faci din călătoria ta. chiar aveam un titlu la un moment dat "călătorii în propriul creier". sau adaptat “pe autostrăzile creierului”.


PS: şi o trimitere proaspătă la site-ul agentia de carte pentru un prim semnal al volumului "paninsomnia". mulţumiri andrei rotaru!

duminică, 28 martie 2010

GRUPUL ROTOCOLARILOR REVINE

/m. duţescu ajutând la reconstrucţia patriei cu fapta... nu cu gândul/
/ foia de atitudine a rotocolarilor lama de rasă/
( valentin nicolae -raul modig & ovia herbert)


pe scurt cine face şi desface blogul ăsta?
grupul rotocolarilor din alexandria. nu ca domiciliu permanent la toţi.
în ordinea numărului de pe tricouri: mihai duţescu ( un şmecher de autor afiliat prin adopţie la grupul rotocolar), valentin nicolaie aka raul t. modig, lucian damiev şi ovia herbert.
ce vrem? multe. şi mărunte. un aer local în primul rând... de teleorman... de unde ne tragem cu toţii.
reflector pe ce mai mişcă din când în când în judeţul asta din punct de vedere cultural şi social.
ironii deştepte la amorţirea din zona de acoperire a judeţului.
literatură locală normal. foto de zonă. pescuit în ape tulburi. aruncatul cu privirea.

am vrea să atragem colaborarea unor tineri autori tot din aria locală. ceva promovare a lor.
pe parcurs o să vă anunţăm cu ce mai avem de gând. proiecte, gânduri, eşecuri, vise şi nereuşite încântătoare.

SPER SĂ NE
URMĂRIŢI PE MICILE DUMNEAVOASTRĂ ECRANE
ALB NEGRU CU IMAGINI TREMURĂTOARE

DIN CÂND ÎN CÂND VOM SCHIMBA PE BULGARI
CÂND NE VOM SUPĂRA pe viaţă
ATUNCI VOM DEVENI CÂT SE POATE DE UMANI
MÂNGÂIEM ESTETIC ŞI IMORAL CLITORISELE MINŢII ADORMITE
NU SCRIEM LA COMANDĂ CI DOAR LA DECAPITARE DUIOASĂ
ÎNCĂ IUBIM VIOLETUL ŞI ANUMIŢI NEBUNI DIN PREAJMĂ
NE PLAC EXCURSIILE NEAŞTEPTATE ÎN PARCUL DE BOLNAVI DE LA SPITALUL POROSCHIA
ARUNCATUL UNDIŢEI ÎN RÂUL VEDEA
CANGURUL MINŢII ÎL VREM VIGILENT ŞI TREZIT... şi tot aşa