Scrisoare către soldatul de plumbuita ( de la vali&damiev către ovia)

Scumpul meu frate Mihail,

evident că ai dreptate: păstrarea verticalităţii într-o lume orizontală e tot. Sau, cine poate şti, aproape tot.
Stau aici şi scriu.
Ai grijă de tine!

damiev: introducerea o faci tu! mă urmăreşte aceeaşi obsesie a neîntâlnirii pe care am avut-o în noaptea venirii spre tine. te surprind pe retină în faţa cafenelei HOTEL-PARC jurând credinţă eternă patriei România şi legilor sale inefabile.

v.:nu ai în totalitate dreptate, aşa pentru dispută. uneori trăim într-o lume mută. fumăm şi ne gândim prin aburi la tine. fără doar şi poate imaginea ta se clatină.

d.: sperăm ca această scrisoare să însemne 25 de flotări pentru flotantul din tine. spoitorului de tablouri lasă-i puţin sânge pentru semnătură.

v.: ne privim într-o oglindă şi ne întrebăm: care este cea mai frumoasă şcoală din ţară? luciul oglinzii ne răspunde răspicat: Şcoala de la Târgovişte!
h.b.: ne pare rău! la următoarea întrebare sunteţi blocat. ce este această viaţă de dimineaţă? vă puteţi debloca printr-un răspuns corect.
răspuns: această viaţă de dimineaţă este un pahar plin de ceaţă. băut prin instrucţie. o clipă ca o viaţă! aplauze!

aici radio europa liberă. este ora 3 dimineaţa. aţi ascultat emisiunea din marile poeme ale lumii. noapte bună!
la elaborarea emisiunii au mai colaborat: vremea (cu accentele ei neplăcute), Andrei Luminăraru: lumini şi ceară, Lucian Clarpestru: efecte speciale, Vali Vijelie: sunet.
asistent regie: Lucian Pintilie. mulţumim şi pe această cale amicilor dispăruţi în Vietnam.

vali: ştiu că m-ai înţeles, ştiu că m-ai simţit (poate) pe holuri aproape de tine.
fii fără grijă de-acum."răzbim noi cumva la lumină".
scriu de aici din oraşul acesta şi literele mele sub ochii tăi îţi vor fi linişte şi suport. ne-am mai întâlnit. pe marco nu l-am văzut de multă vreme.
tu eşti mai blând decât mine, tu oamenii îi iubeşti mai mult.
scriu în bucătărie (unde altundeva?) azi joi 13.03.97 la câteva ore de când am primit scrisoarea ta de la mircea.
s-ar putea să facem o revistă şi te aştept cu un poem. e un lucru mare că mai poţi citi câte ceva. clipa de noapte, de dinaintea somnului tocmai bună pentru a visa. acesta este momentul când te poţi construi pentru mai tîrziu. e o şansă. numai aşa te vei desena cum doreşti tu.
să-ţi fie, deci, şcoală lumea de acolo. timpul de acolo. şi fii fără grijă: "răzbim noi cumva la lumină". poţi zâmbi, mă cunoşti: mie îmi place să repet anumite lucruri pentru a le lua mai bine în stăpânire.
marco ar spune: e, te-ai obişnuit cu mâncarea? ţi se pare. şi te-ar privi pe sub sprâncene, zâmbind şiret.
cred că duci dorul clipelor cu ceai şi ţigare, cu zâmbete şi mirări, şi vorbe şi lumânări. cu frig adormitor.
de-acum o să vină primăvara (a venit) şi ne vom regăsi prin parcuri nesiguri pe picioare de atâta frig, de atâţia bocanci, de atâta fum de ţigare.

MISTERIOASA CRIMĂ - GEO BOGZA

(geo bogza)


MISTERIOASA CRIMĂ DIN COMUNA BUȘTENARI

Ion Anton Boșilcă, numai de 21 de ani,
cu veleități de mecanic deocamdată ungător,
cu buze groase și mușchi strunjiți în oțel
cu trei surori, una frumoasă, alta mai urâtă
iar cea mai mică sașie
dar toate cam putrede.

Ion Anton Boșilcă, duminică 9 iunie (a.c)
după ce hora din salonul lui Hodoiu se sfârșise
de ce s-o fi pornit singur prin pădure
că nu s-a mai întors
niciodată?

L-au găsit abia după trei zile într-un puț de
țiței
capul nu i se vedea
doar picioarele ieșeau la lumina
zilei
de l-au recunoscut surorile după pantofii galbeni cu vârf
ascuțit.
Țipetele lor s-au auzit în tot satul
și le-am văzut prăvălindu-se din vârful dealului ca niște
pietroaie.
Da domnișoară, veneau de-a rostogolul.

NIMENI nu le-a sărit în a jutor
se zvârcoleau ca viermii în
țărână
iar gurile rele spuneau că ele și mulții lor
ibovnici
l-au ucis pentru a fi ferite de ochii lui
când întors seara de la
sondă
mai trebuia să dea de mâncare la
găini
fetele fiind ocupate cu
musafirii
cu care se culcau apoi grămadă în singura lor odaie
din casa părintească
de la marginea pădurii.

Dădeau deci vina pe surori
dar mai putea fi și o altă pricină
deși nu prea pomeneu despre ea.
Ion Anton Boșilcă lăsase o fată mare grea
iar tatăl fetei era unul care umbla cu pușca pin pădure.

Cine a fost făptașul nu s-a
aflat
nici chiar spre sfârșitul
săptămânii
sosiră autoritățile cam afumate
(sunt atâtea dealuri până la Buștenari, atâtea cârciumi)
și l-au scos afară, întinzându-i trupul negru putrezit
spintecându-l cu cuțite, țeasta cu ferăstraie
găsind paisprezece găuri și culcușul
alicelor, paisprezece
aproape de ficat.

Pe urmă l-au cusut la loc
și dându-l fetelor le-au spus: puteți să-l puneți în
coșciug
iar ele își smulgeau părul și
urlau.

În noaptea aceea, sașia
îl priveghea pe mort
în casă
iar celelalte stăteau în poartă
Veta mai ales cea mai
frumoasă
momind trecătorii
haideți le spuneau, haideți
că mâine îl înmormântăm
și n-avem de nici unele
numi coșciugul e o
mie
iar popa ne-a trimis vorbă că nu vine fără cinci sute.

(din ciclul-URMUZ, volumul ORION, apărut în 1978, editura MINERVA)

ps:postez poemul lu bogza dintr-un volum-antologie /ORION/.îi mulțumesc pisicosului pentru acest cadou pe care l-am așteptat de ani de zile, cam din liceu mai exact. din această antologie lipsesc doar primele volume ale lui bogza /jurnal de sex/ și /poemul invectivă/.
în rest există cam tot ce a scris în materie de poezie,asta dacă mă bazez și pe cuvântul înainte al scriitorului.ciclul /ORION/ cuprinde poemele publicate în revistele de avangardă între anii 1928-1932.
și o altă legătură a lui bogza cu gupul rotocolar- în anii 90 când descopeream împreună cu vali /jurnalul de adolescență și tinerețe/ ,a lui bogza, proaspăt reeditat atunci,renunțând ca receptare a autorului la cumintea și canonizată de manualele școlare /cartea oltului/, ne întrebam pentru că auzisem de poemele lui de tinerețe și legătura lui cu avangarda când vom reuși să cumpăram aceste prime volume... iată că s-a întâmplat mult mai târziu. și acum este vorba de un cadou. promoțional de prietenie.

segarcea vale-n-tină

antimigrena

aproape & rotocolul alt ţinut

“ sângele nostru mărşăluind haotic" - l. damiev

sunt din ce în ce mai aproape de fiolele cu novocaină şi xilină aproape de caseta cu comprese dilatatoare hagar port-tampon fiole nylon meşe sterilizate eprubete cu tampon steril
unde tu
cu mult spirt într-un borcan te simţi confortabil pe una din etajerele de colecţie ale spitalului
judeţean. aşa ţi-a rămas imortalizat rânjetul. aşa vei apărea în documentarele de după plecare. sau în jurnalele festive. toţi vor fi uimiţi de încleştarea muşchilor feţei de parcă ar fi urmat să muşti din inima unui duşman.

încleştatule măi încleştatule deschide gura mă şi spune
ce lecţie am avut de învăţat pentru astăzi?
aşa îi striga de la catedră negreaunu profu de mate celui mai talentat fotbalist al şcolii generale numărul 3. mare promisiune. mare talent în întrecerile anuale pionereşti dintre şcoli. el nu învăţase să numere până la o sută de aceea rămânea mut la orice întrebare. cred că îşi rodea buzele şi gingiile de era aşa încleştat în tăcere. ştia el când să tacă şi când să-şi mişte picioarele în driblinguri printre adversari. acolo pe teren îi deposeda magnific. înscria din orice poziţie. extazia publicul. în timpul orelor ţinea cuvintele în frâu pentru a nu pierde energia la pasa decisivă.
aş fi avut de învăţat de la el.
poate nu mi-aş fi irosit vorbele pentru surdo-muţi atâţia ani.

măi tu ai afazie motorie
iar ei te-au băgat în primul rând. te împing de la spate spre borcan. îţi vor trasa mişcările.
nici nu ţi-ai dat seama că eşti din ce în ce mai aproape de spitalul judeţean. treci pe lângă cofetăria baiul.

rotocolul a rămas într-un alt ţinut. dar cu bătăi susţinute în venele tale.
modig şi damiev sunt prinşi într-o fotografie cu nuanţe sepia în buzunarul tău. cu cămăşile acelea înflorate de campioni lipite de piepturile tabagice. ţintesc următorea destinaţie.
acum nu mai pot să te susţină. să-ţi dea la o parte părul din ochi.
vei evita strada plină de hârtii. vei lăsa câteva lame de ras în urmă pentru a te găsi când se vor urni din barul styx. au caiacele pregătite. aşteaptă să se umfle răul vedea şi să se reverse peste caldarâm.

tu simţi doar neoanele incandescente din cap şi
o melodie a pierderii de sub asfalt

îţi mişti picioarele spre fiolele cu novocaină şi tinctura cu iod
spre spatula strălucitoare de pe masa salonului
ai ceva de terminat
sau ceva de început.

Ceaţa de Alexandria, de vn

ceata de alexandria

NAFTALINĂ&DIGRESIUNI /NOTE 1999/

o.h. : transparenţa aceea prin care nu vei putea trece niciodată cu toate că îţi doreşti atât de mult. transparenţa zidurilor. ceaţa coborâtă peste centru. piatra cubică strălucitoare prin stropii de ploaie. un film cu oameni trişti ce se întorc în cutiuţele de beton pe strada constantin brâncoveanu, opriţi lângă non-stopul de lângă g103... pentru a cumpăra lucruri simple. nefolositoare. şi apoi le cară în sacoşele de plastic colorate.

termen de lucru găsit - literatura “bliţată”. încercări de definire: porneşte preponderent de la teme minore. se fereşte să atace teme cu respiraţie amplă. în general fandează pe spaţii restrânse ce pot deveni irespirabile. descrierea unui personaj într-o cameră. amănunte insignifiante ce se adună şi devin conglomerat. mersul unui personaj pe o stradă pustie. nu s-a pornit ploaia, ci îl încearcă doar o cruntă melancolie. un personaj care urcă cu greu scările blocului. lumina pe scară este luată. liftul îl duce mai degrabă în altă parte. lift tras cu sforile manual pentru a urca locatarii la etajele unde locuiesc. aer irespirabil pe scara blocului. personajul înnoată prin întunericul compact al scărilor. de obiei numără în gând treptele pentru a nu greşi, când nu mai are de ridicat piciorul şi apare porţiunea netedă de ciment. ţine strâns bara până îi transpiră abundent.

marile teme sunt tratate parodic. parodicul şi problema timpului.
maniera bliţată se hrăneşte din estetism. asta ca un abajur puţin prăfuit. un aer de vechi ce dă o privire aparte desfăşurării secvenţelor, apare o anumită grandilocvenţă a frazei care încearcă să ofere importanţă micilor amănunte. fără violenţă şi fără determinare de parcă personajul îşi poate da ultima suflare în orice clipă. creează “găselniţe” cu ceva miez şi prinderea unui cititor avizat , dispus la efort de dragul lecturii. pierderea timpului ca modalitate a descoperirii unei plictiseli ce te înghite din picioare. sau postura şezut. şi plânsem. george a lui coşbuc nu îşi mai revine sau nu mai vine.

între ochii miraţi ai iubiţilor stă un câine... mare... alb... lângă casă. mioriticilor veniţi aproape.

vali vorbeşte despre efectele coriandrului asupra organismului. şi un titlu: privind pe fereastră dintr-o vilă somptuoasă.
coriandru este o plantă din asia. nu are legătură cu budha , ci doar cu al doilea discipol ascuns pentru mult timp într-o grotă. este calmant şi carminativ. surorile carmelite. ajută la eliminarea gazelor. bogat în ulei volatil se foloseşte pe scară largă, nu scara lui ioan scărarul, în industria parfumurilor.
în sfârşit vom îndepărta în felul acesta mirosul persistent de cadavru care ne însoţeşte în anumite deplasări.
plan sintetic al următoarelor volume...
vali are în cap un titlu: “curve celebre”. al doilea: amantul universal. ordine logică.
damiev exemplifică cu totul altceva cu două poeme din ungaretti. o antologie de pus la păstrat.
volumele viitore ale lui damiev: exerciţii de schizofrenie, cele şapte minuni ale lumii, reacţii adverse, ultimile zile ale lui luis figo.
ovia titluri: peregrinări prin ţinut deşertic şi ştergătorul de tablouri.

o.h: un orb cu ochelari fumurii. nu le identifici nuanţa exactă niciodată. la prima masă. chiar lângă uşă unde de câte ori intri ţi se pare că orbul te salută cel dintâi curtenitor. tu nu poţi schiţa nici măcar un zâmbet de răspuns.
l.d: gâlgâitul obscen al ţevilor de apă rece la etajul 6 inundă încăperea.cu aceleaşi bâlbâieli cotidiene. cu rictusul congenital al iubitei. cu fumul ieftin de ţigări româneşti al respiraţiei noastre. al înfumurării noastre.
o.h: seară mânjită cu ceai de gălbenele. căni ciobite şi sticksuri ultima promoţie. stăm în fotolii largi unde putem adormi. efectul de seară revistă este un slab anestezic al nemulţumirilor noastre. prietenii mei sunt congelaţi ermetic în extaze mărunte. stăm în apropierea becului. pentru a simţi mirosul de ars. de carne.
picioarele prinse în şuruburi acoperă prin tremurături inhibiţiile noastre.
ascultăm un cântec de subsol abia îngânat prin uşa de la baie. dar dacă am fi urcat pe bloc. ce ar mai fi fost de făcut?
panorama de sus a centrului şi aruncarea privirii peste zidul de siguranţă.

se bea suc de grapheruit şi se mănâncă sticksuri. coloana sonoră vivaldi. vali este un tip sensibil, senzitiv sau sugativ. în ultima perioadă nu suportă pentru mult timp notele muzicale. iubeşte liniştea. mi se pare o scuză ieftină. acasă la casetofonul lui mono îmi pune sex pistols, bleach-ul lui nirvana şi albumul acela cu saxofon şi orgă a lui k. jareth. deci... fandări.

poemul blitz - se scrie cu ochii în ceas, cel şahistic, în timpul cel mai scurt. matul e dat cât mai rapid de cuvinte cu impact imediat. urgenţa dictează.
premiu: apluauzele ţevilor. oraşul ovaţiona victoria. etajul unde stăteam temporar nu era prea sus.

of eu traforaja ta, tu menghinul meu. embrionul privit ca un parazit sau ca o grefă. placentofagie.
femela - anabolică. idiotropă. trofotropă. omul- vivipar. placentar. mamifer.

biblioteca îi căzu în cap

biblioteca de valentin nicolae